Sa traversezi Bucurestiul intr-o sambata dupa-amiaza e o aventura. Sa traversezi un Bucuresti parca pregatit de un asediu si apoi sa incerci sa atingi o tinta din afara lui intr-o sambata care este sambata de dinaintea summitului NATO reprezinta mai mult decat o aventura, este nebunie curata. Un drum, ce altfel e acoperit in mai putin de-o jumatate de ceas, a durat mai bine de o ora si jumatate. Si toate astea intr-un autocar cam pestrit, plin ochi, si care nu pleca la o nunta, ci la vernisajul unei expozitii nu chiar la indemana oricarui privitor: Bienala Internationala de Gravura Experimentala, de la Centrul Cultural "Palatele Brancovenesti Mogosoaia".
Sigur ca, dupa ce ai fiert bine in autocar, dupa ce nervii ti-au fost tocati marunt in ambuteiaje si rabdarea ti-a fost pusa la grea incercare de viteza melcului cu care te-ai tarat, iti pui problema daca tot efortul va fi rasplatit de ceea ce vei vedea. Bienala se afla la cea de-a treia editie. Iar organizarea ei nu a fost deloc simpla.
Ceea ce s-a cristalizat si este in acest moment expus la Mogosoaia reprezinta rezultatul unei trude intinse pe multe luni in care numai contactele, invitatiile de participare, primirea lucrarilor, jurizarea lor inseamna eforturi, stapanire de sine si mult altruism. Spre a realiza dimensiunea proiectului trebuie sa ma folosesc de cifre: juriul (intrunit in perioada 19-20 ianuarie 2008) a selectat 72 de artisti din 28 de tari dintr-un total de 173 de artisti din 40 de tari! Micile sicane ale drumului catre Mogosoaia palesc in comparatie cu munca la care s-au inhamat organizatorii pentru realizarea Bienalei.
Prima impresie, dupa ce ai parcurs salile expozitiei, este de prospetime si relaxare, chiar amuzament. Multe lucrari au aerul jucaus al unor trasnai. Libertatea in arta - sub chipul experimentului - are deseori tangente cu ludicul copilariei. Inventivitatea este a folosi ceea ce ai la indemana spre a obtine ceva nou, dar care parea imposibil de realizat in absenta materialului, si tehnici clasice.
Traditional, gravura este o tehnica ce presupune saparea, incizarea, perforarea sau obturarea unei suprafete, de obicei plane, numite placa de gravura, in vederea imprimarii si multiplicarii ulterioare a imaginii. Unele tehnici, cum ar fi monotipia si pirogravura, nu permit multiplicarea, efectuarea unui numar, de obicei limitat, de exemplare. Tehnicile acquaforte, xilogravura, serigrafia, litografia etc. permit realizarea tirajului. Fiind o operatie de serializare, s-a pus problema daca produsul obtinut (numit tot gravura) mai respecta principiul prim al artei care este unicitatea obiectului artistic. Nu vom intra in detalii despre aceasta disputa, ci vom consemna faptul ca exemplarele sunt identice si ca ele se individualizeaza prin numerotare (in ordinea imprimarii), prin semnatura si precizarea tirajului tras (alteori si prin precizarea mesterului sau imprimeriei unde au fost realizate copiile). O gravura astfel realizata necesita asadar timp, materiale costisitoare, cunostinte multiple, imbina arta si mestesugul. Se revine, intr-un anume fel, la unicitatea produsului artistic: gravura obiect, o serie de obiecte decorative, carti obiect, instalatii, cutii de carton. "Experimentul in gravura nu poate fi pe deplin definit, dar el poate echivala cu ideea de libertate la nivelul exprimarii tehnice si conceptuale, chiar daca aceasta libertate este subordonata unor reguli. De la tehnici combinate la suporturi neconventionale, de la ready-made cu interventie de gravura la print-uri digitale, de la instalatie la video-performance, artistii selectati din 28 de tari ale lumii in cadrul celei de-a treia editii, dar si publicul sunt incurajati sa gaseasca raspunsul la intrebarea cat poti experimenta in gravura experimentala", se scrie in pliantul de prezentare a Bienalei, explicitandu-se intentiile, dar si temerile organizatorilor. Cat poti experimenta nu este o intrebare pe care numai gravorii si-o pun, ci si toti cei care vor sa scape la un moment dat de constrangerile si limitele traditionalismului. Un raspuns inteligent l-am aflat la Ciprian Ciuclea, directorul Bienalei, chiar daca afirmatia sa se ascunde intr-o interogatie: "Cat poti experimenta in gravura fara sa o pierzi in derizoriu sau ce poti experimenta fara ca finalul sa devina orice altceva mai putin gravura?". Din acest punct de vedere, Bienala este incitanta pentru ca fiecare autor te obliga sa cauti singur raspunsurile la intrebarile de mai sus. Si ea mai este incitanta pentru ca pe parcursul lunii in care va fi prezenta la Mogosoaia vor avea loc multe work-shopuri la care pot participa si oameni din public. Cred ca Ziarul de duminica, ca partener media al acestei Bienale, si-a dovedit disponibilitatea de a dialoga, de a sustine si a intelege experimentul artistic ca pe o necesitate continua a lumii. Experimentul primeneste tehnici, aduce noi mesaje si pregateste publicul pentru momentul cand el, experimentul, se va clasiciza, instaland o noua perceptie si o noua atitudine fata de arta.
Gravura experimentala vrea sa scape de aceste limitari folosind materiale la indemana (si mai ieftine - hartia, panza, si chiar obiecte) si tehnici in acord cu noutatile din alte domenii (cu precadere se foloseste computerul pentru printuri), matritele astfel obtinute nemaifiind folosite pentru multiplicarea imaginii.
Premiile celei de a treia editii a Bienalei Internationale de Gravura Experimentala
Premiul bienalei: Miguel Angel Padilla Gomez (Mexico) - Siete de un golpe, 7 ready-made, print pe panza, 60x20 cm fiecare, 2006
Premiul special al Juriului: Ines Matijevic (Croatia) - Musical boxes, instalatie, digital print (100x70 cm fiecare) si video performance, 2005
Premiul Tanarului Artist: Agnieszka Cholewinska (Polonia) - Linogravura cu interventie de lumina, 100x180 cm, 2007
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
