Exista un subiect, profesional sau nu, care va preocupa fara incetare? Sunteti foarte atent la detalii, verificati cu multa grija lucruri minore pentru oricine altcineva? Va priviti drept in ochi interlocutorul? Va simtiti izolat social, desi aveti succes in domeniul in care activati?
Daca ati raspuns afirmativ la una sau mai multe dintre intrebarile de mai sus - chiar si la toate -, nu va speriati, desi s-ar putea sa fiti diagnosticat ca suferind de cel mai la moda sindrom al psihiatriei noului mileniu, sindromul Asperger.
Despre moda in stiinta si mai cu seama in medicina s-a vorbit si se vorbeste de cand lumea si pamantul, iar diagnosticul cu pricina nu face decat sa aduca un nume in plus in manualele de diagnostic si statistica (DSM-IV si ICD-10 pentru initiati), carti foarte serioase si utile, desi al doilea contine printre cauzele de imbolnavire si deces - va jur ca am castigat nenumarate pariuri pe aceasta tema - ciocnirea intre tramvai si aeronava.
Literatura ne ofera superbe exemple de obsesivi, unele la limita sau chiar dincolo de granita patologicului: jucatorul de sah din nuvela omonima a lui Stefan Zweig, creatorul de miresme din "Parfumul" lui Patrick Suskind, pe nume Grenouille, postasul terorizat de o porumbita, creat tot de Suskind, eroul lui Borges - Pierre Menard -, obsedat de ideea de a deveni autorul lui "Don Quijote". Dar sa nu lungim lista.
In limbajul comun, obsesiv inseamna de regula meticulos, punctual, perfectionist, nu foarte afectuos nici chiar cu cei apropiati, poate usor pisalog, dar pe care poti conta.
Daca agravam cateva dintre aceste simptome si mai adaugam problemele de comunicare, de limbaj, miscarile stereotipe, inteligenta scazuta, comportamentul bizar si multe altele, ajungem la diagnosticul de autism, o ireversibila tulburare in dezvoltare, de care sufera unul din fiecare zece mii de oameni.
Inapoi la fictiune: cine l-ar putea uita pe autistul jucat magistral de Dustin Hoffman in "Rain Man"?
Exista insa si o forma mai usoara de autism, sindromul Asperger, practic necunoscut acum 15-20 de ani, mentionat in trecere in manualele de psihiatrie ale anilor '80-'90 si acceptat oficial abia in 1994.
Mult mai frecvent decat autismul, el apare la unul din 70 dintre elevii de scoala. Il intalnim peste tot.
Filosoful Ludwig Wittgenstein, care la varsta de 10 ani a proiectat si construit o masina de cusut, se pare ca a suferit de Asperger, la fel - marele Albert Einstein, cu pletele lui zburlite si cu mereu aceiasi papuci de culoare verde, capabil sa uite despre ce vorbeste in mijlocul unei conferinte -, sau, in zilele noastre, multimiliardarul Bill Gates, ale carui elemente vag autiste sunt: lipsa de contact vizual, interactiunea sociala limitata, vocea monotona, memoria prodigioasa si tendinta de a se legana pe scaun in timpul intalnirilor de afaceri.
Cauzele sunt necunoscute, dar teoriile nu lipsesc - cea mai la moda postuleaza o insuficienta coerenta a functionarii celor doua emisfere cerebrale, implicit mai multa atentie pentru detalii decat pentru intreaga imagine, situatie ideala pentru anumite profesiuni, de exemplu cea de analist de sisteme in cibernetica.
Daca atatia oameni pot trai si functiona desi sunt diagnosticati ca suferind de sindromul Asperger, la ce buna eticheta? Ar fi momentul nu numai sa etichetam, ci sa si apreciem modurile diferite de functionare a creierului uman.
Sau, cum spunea Temple Grandin, o americanca autista a carei obsesie legata de tarcurile de vite a facut-o sa devina expert de talie mondiala in zootehnie.
"Ce s-ar fi intamplat daca eliminam gena autismului din rezervorul genetic? Am fi ramas in pesteri, am fi trancanit din nevoia de interactiune sociala si nu ne-am fi ocupat de detaliile practice".
Ar fi momentul sa devenim ceva mai obsesivi ?
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
