Cât de naive şi de inocente păreau fetele şi chiar femeile de altădată! Şi cât de aşezată lumea în care trăiau! Iluzia se spulberă la a doua lectură a romanului Vârsta inocenţei, cel mai bun roman al lui Edith Wharton, scriitoare cu o operă de valoare, care alături de Henry James a emancipat romanul american, realizând punţi interesante între literatura Lumii Noi şi bătrâna Europă. Şi în New York, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, femeile oscilează între a-şi asuma propria condiţie sau a accepta rolul social de soţii, cu tot ce derivă din fiecare opţiune.
Ce păţeşte un bărbat prins între două asemenea fiinţe, foarte diferite între ele, cu personalitate puternică, etalată sau disimulată? Newland Archer, tânăr avocat şi moştenirorul unei mari averi, aparţine marii burghezii din New York. Logodna lui cu tânăra May Welland intră în orizontul de aşteptare al familiei şi al societăţii, cei doi formează un cuplu perfect, sortit unei căsătorii fericite şi unei vieţi fără griji. Dar sosirea verişoarei lui May, contesa Ellen Olenska însoţită de o boare de scandal, îi tulbură pe toţi: cei doi logodnici, familiile şi înalte societate.
Frumoasa contesă revenea din Europa, reuşind să provoace rumoare şi uimire: s-a căsătorit cu un conte polonez, dar l-a părăsit din mai multe motive – abuz, relaţii amoroase cu alte femei şi chiar cu bărbaţi, intenţionând să divorţeze. Ellen Olenska a încălcat regulile societăţii new-yorkeze, de la căsătoria europeană la dorinţa divorţului, în plus comportarea şi ţinuta ei seamănă a libertinaj, de neînţeles pentru o societate încorsetată de prejudecăţi şi dominată de ipocrizie, de respect faţă de convenţii şi norme.
Newland Archer se trezeşte în rolul de mediator între familia hotărâtă să păstreze aparenţele şi contesa dornică să-şi urmeze propriul drum. Iniţial, contesa îl intrigă, apoi farmecul, feminitatea ei îl cuceresc şi se îndrăgosteşte de ea fără să-şi dea seama. Observă cât de multe le deosebesc pe cele două verişoare. May, cu frumuseţea ei plată şi simplă, întruchipează cuminţenia, supunerea în faţa autorităţii masculine. Ellen Olenska este o fiinţă complicată şi deosebită, ea îndrăzneşte să sfideze convenţiile, nu acceptă posturi umilitoare şi se revoltă.
În fond, cele două întruchipează două ipostaze ale femeii, una aparţine trecutului prelungindu-se în prezent, cealaltă mai curând viitorului: May este modelată prin educaţie să devină soţie, rostul ei ca femeie este aşadar rolul social, pe când Ellen Olenska este soţia care încearcă să fie femeie, să-şi găsească adevărata ei condiţie. Newland Archer se află, fără să ştie, în preajma unei răscruci de la care porneşte un lung drum al luptei pentru afirmarea dreptului femeilor, situaţia şi statutul lor social depindea şi în America şi în Europa de o autoritate masculină, părinte ori soţ.
Tânărul Archer se află mereu în balans: o iubeşte pe contesă, caută căi pentru a-şi împlini iubirea şi a se elibera de lanţurile familiilor, ezită însă când trebuie să se desprindă cu totul de logodnică. Într-un fel, situaţia aminteşte de relaţiile din Anna Karenina, când sosirea frumoasei Ana tulbură o poveste de iubire ce se îndrepta spre căsătorie, a lui Kitti şi Vronski. Contesa Ellen Olenska nu este imorală, ştie că toţi trei sunt prinşi într-o plasă a situaţiilor echivoce, aşa că alege plecarea ce lasă celor celor doi tineri posibilitatea de a reveni în punctul iniţial, al cuplului fericit.
Vârsta inocenţei a apărut în 1920, iar în anul următor a primit Premiul Pulitzer, pentru întâia oară decernat unei scriitoare. A fost ecranizat şi în perioada interbelică, şi în ultimul deceniu al sec. XX, în regia lui Martin Scorsese. Complexitatea celor două personaje feminine pare să indice, în mod surprinzător, că vârsta inocenţei este a bărbatului, încă supus convenţiilor unei societăţi duplicitare, ce pretinde o ţinută morală, respectul faţă de norme, dar recurge la manevre şi tot soiul de complicităţi pentru a păstra aparenţele. Recitit la interval mare de timp, romanul câştigă în profunzime şi subtilitate, căci psihologismul prozei din perioada interbelică şi postbelică atestă fineţea unei mari scriitoare.
Edith Wharton, Vârsta inocenţei, traducere din limba engleză de Sanda Retinschi, Editura Polirom, 2014, 348 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
