Cristian Vasile
Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu-Dej
Editura Humanitas
Aparatul cultural românesc din timpul regimului Gheorghiu-Dej, alcătuit dintr-o pletoră de direcţii, servicii, comisii, comitete, consilii, toate în structura guvernului, execută cu obedienţă indicaţiile trasate de sus în jos de o liotă de inspectori, instructori, şefi de sector din structura Secţiei de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Central. În acest hăţiş birocratic şi ideologic, care îşi schimbă mereu organigrama şi aşa complicată, se decid în cele mai mici detalii aspectele vieţii culturale şi artistice din Republica Populară Română: tiraje, repertorii, cifre de şcolarizare, sancţiuni, recompense, onorarii, călătorii de documentare, prelucrări ideologice etc. După multe zeci de ani, în acest labirint birocratic şi ideologic nu oricui îi este dat să intre, ci doar unui cercetător curajos, tenace şi având exerciţiul certificat al investigaţiei şi al analizei istorice. Acest cercetător este Cristian Vasile. "Cu aceeaşi minuţiozitate critică şi cu acelaşi respect plin de discernământ pentru documente, devedite şi în cărţile sale anterioare, Cristian Vasile explorează viaţa culturală din România anilor '50 şi '60, un mediu aflat sub presiunile covârşitoare ale ideologicului, oscilând între cedare, ambiguitate şi - mai rar - rezistenţă. Parcursul autonom al lui Gheorghiu-Dej et co. după 1960 se reflectă şi asupra politicilor culturale. Dar este vorba de fapt despre o evoluţie spre stalinismul naţional, nu către destalinizare. În realitate, viaţa artistică şi intelectuală nu cunoaşte o adevărată liberalizare, iar destalinizarea veritabilă se amână, fiind blocată în universul imposturii, al iluziilor şi al ficţiunilor patriotarde." (Vladimir Tismăneanu)
Antonio Momoc
Capcanele politice ale sociologiei interbelice
Şcoala gustiană între carlism şi legionarism
Editura Curtea veche
Prefaţă de Zoltan Rostas. "De ce consider acest volum un act editorial important? Pentru că nu urmează logica modei culturale actuale - exaltarea virtuţilor multilaterale ale interbelicului. Pentru că abordează dimensiunea politică a Şcolii Sociologice de la Bucureşti conduse de Dimitrie Gusti, demers încercat accidental, dar mai ales ideologizat în perioada ante- şi postdecembristă de experţii institutelor academice. S-a vorbit foarte mult despre reformismul lui Dimitrie Gusti, mai puţin de strânsele sale legături cu Regele Carol al II-lea. Importanţa volumului depăşeşte valoarea sa intrinsecă prin faptul că analizează nu o formaţiune politică, nu o clasă socială, ci dimensiunea politică a vieţii unui grup intelectual. El ar putea contribui la a explica de ce preluarea modelului interbelic în epoca postdecembristă a constituit o greşeală de proporţii a elitei anilor '90, în cazul căreia doar superficialitatea cunoaşterii istorice a fost mai mare decât naivitatea evidentă. Această elită nu a fost conştientă de multiplele capcane pe care le ascunde modelul interbelic. Volumul lui Antonio Momoc este încă o dovadă că se poate scrie altfel despre interbelic, şi mai mult decât atât, că tânăra generaţie de cercetători se debarasează de mitizare, nu prin manifeste, ci prin lucrări la obiect." - Zoltán Rostás. Antonio Momoc s-a născut în Bucureşti în 1978. După Revoluţie a urmat liceul "Iulia Hasdeu" - secţia filologie-istorie. În perioada 1996-2000 a studiat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, unde a absolvit şi masterul în ştiinţele comunicării. În ultimii doi ani de Jurnalism a frecventat simultan cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice ale aceleiaşi Universităţi. Din 2002 are o licenţă în Ştiinţe politice. Din 2005 are un master în Ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. A susţinut în 2008, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, teza de doctorat "O istorie politică a Şcolii Sociologie de la Bucureşti".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
