Elena Vulcănescu
Veronica Micle
Muza dintre Eminescu şi Caragiale
Editura Revistei Convorbiri literare
Pentru a doua oară în decurs de câţiva ani, acad. Gabriel Ştrempel recomandă o carte semnată de profesoara Elena Vulcănescu. Prima a fost, în 2007, "Bucureşti-Paris via Mirceşti", Editura Fundaţiei Poezia, Iaşi, despre care spunea că este un "produs al unei minţi foarte bine mobilate". De astă dată recomandă acest volum întrucât "cercetătorul intuieşte cu metodă, conjugă argumentul istorico-literar, de veche cultură românească şi propune interpretări inedite". La începutul cărţii autoarea spune: "Capodopera O scrisoare pierdută, replică la Luceafărul, izvorăşte din acelaşi triunghi spiritual, Caragiale - Veronica - Eminescu, dar vinovăţia celui dintâi a fost, mai ales, convenabilă... Am ales analiza determinativă în circumscrierea obiectivităţii esenţiale, contând pe documentul autentic, de arhivă, epistolier şi publicistic."
Sofi Oksanen
Vacile lui Stalin
Editura Polirom
Traducere din finlandeză şi note de Sigrid Crasnean. Este romanul de debut al autoarei, din 2003, care "urmăreşte cu o luciditate şi o francheţe uneori brutale destinele a două imigrante estoniene, mamă şi fiică, marcate de stigmatul originii lor «ruşinoase». Într-o epocă în care pentru concetăţenii lor finlandezi a fi estoniană este sinonim cu a fi prostituată sau informatoare KGB, Katariina si Anna sunt silite să-şi treacă sub tăcere originile pentru a fi acceptate de semenii lor. Sofi Oksanen zugrăveşte cu o veridicitate remarcabilă atrocităţile regimului comunist şi realitatea dezolantă din Estonia sovietică."
Tudor Octavian
Jurnal de subiecte
Pentru povestiri, comedii şi romane mici
Editura Curtea veche
Tudor Octavian, de curând ajuns la 70 de ani, este, cred, singurul scriitor român care, pe lângă numeroasele sale volume de schiţe şi povestiri a publicat şi mai multe "caiete" sau "jurnale" cu subiecte pentru povestiri şi romane. Se presupune că e darnic? Că n-are răbdare să ducă la capăt un subiect? Nicidecum. Micile sale bijurterii sunt foarte elaborate. Iar într-una dintre ele spune: "În literatură, marii scriitori creează subiectele; în presă, subiectele îi creează pe ziarişti. Dispar scriitorii, rămân cărţile. Dispar ziarele, dispar ziariştii." Superb!
Andy Lupu
Doza mea de New York
Editura Tritonic
Cu un epilog de Gilda Lazăr. Andy Lupu este scriitor, regizor şi producător de televiziune A fost, între altele, ziarist, dar şi scenaristul serialului "În derivă", produs de HBO. A lucrat în străinătate - acum în Bucureşti. Este autor a două romane. Romanul de faţă, spune autorul, "este o poveste care se petrece în Manhattan la sfârşitul anilor '90, sfârşit de secol şi de mileniu. Într-un fel, sfârşitul unei lumi. Turnurile gemene erau în picioare. Maşinile încă mai circulau prin Time Square. Pe plăcuţele lor de înmatriculare încă mai era desenată Statuia Libertăţii. Puteai să fumezi în cluburi, baruri, restaurante şi parcuri. Ştiai unde se găsesc femeile şi bărbaţii care să-ţi ia singuratatea şi să pună în loc puţină atenţie. Nu era atâta frică, nu apăruseră atătea restricţii. Era mai puţină ipocrizie şi mai multă viaţă. Acela era oraşul meu: The New York City."
Mircea Constantinescu
Cu noi în cârcă, Europa...
Editura TipoMoldova
Cartea apare în colecţia Opera Omnia, publicistică şi eseu contemporan. Atenţie, când căutaţi cartea în librării: titlul copertei este greşit, stă scris "Cu noi în cârcă prin Europa". Volumul cuprinde romanul "Cu noi în cârcă, Europa..." şi jurnalul non-fiction "Ronţăit de viu, aiurea, prin bătrânul continent". Tema acestuia din urmă - "nevoia de..." du-te vino, îngeri, justificări, draci, simeze, relaxare, suveniruri, divagaţii, confruntări, spovedanii, curiozitate etc, în spatele cărora se adună observaţii interesante despre bătrânul continent, adunate în capitolaşe scurte din care răzbate bucuria de a călători şi a nota observaţii cât se poate de subiective.
J.M.G. Le Clezio
Inimă arsă
Editura ART
Traducere din limba franceză şi note de Mădălin Roşioru. Seria de autor J.M.G. Le Clézio. "În stilul său inconfundabil, Le Clezio spune că peste tot în lume oamenii sunt fragili şi vulnerabili, iar viaţa nu iartă pe nimeni, indiferent de statut social sau de vârstă. Tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi, inocenţi sau experimentaţi, avem cu toţii un singur stăpân: destinul capricios. Arsura este firul roşu care străbate toate cele şapte proze scurte reunite în volumul de faţă. Este vorba de arsură în mai multe ipostaze: fizică, lăsată, de pildă, de urmele de ţigară pe piele, şi care, la rândul lor, imprimă în suflet urme de neşters, asemenea unor flori arse; arsura iubirii pierdute; febra dată de sentimentul prăbuşirii într-un abis fără întoarcere; feţele arse de lumina artificială a neoanelor; toropeala dată de arşiţa sfârşitului de vară; tumultul zilelor dogoritoare ce răsună de ţipetele copiilor plini de viaţă; arşiţa amintirii imemoriale pe care sângele încă o poartă cu el, din vremurile în care "nu existau nici ziduri, nici nume".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
