M-am intrebat de multe ori de ce cartea de teatru - mai ales cea de teorie si critica teatrala - a fost in ultimii 14 ani marea absenta de la marele spectacol regizat de editurile din Romania. In aceasta perioada, nu numai ca au aparut foarte putine titluri noi, dar nici macar nu s-au reeditat cele cateva opere esentiale publicate inainte de 1989. Lasa ca nici cu revistele de actualitate teatrala n-am stat mai bine: existente scurte si zbuciumate, cu premiera din mai "intampinata" in decembrie, ca sa nu spuna cineva ca nu s-a judecat la rece.
Unii au pus aceasta absenta pe seama problemelor legate de drepturile de autor. Altii au motivat cum ca genul e doar pentru specialisti. Stau si ma intreb: de ce ar fi Eugenio Barba mai scump decat Milan Kundera si Heidegger, mai accesibil decat Michael Chekhov ?
Eu "m-as risca" - vorba unui prieten - si as spune ca explicatia absentei lui Pinter, Stoppard, Albee, Kopit, Handke, Craig, Arrabal, Barker, Corvin, Peter Shaffer, Weiss, Mamet, Roubine, Wesker, Botho Strauss, Chekhov si inca multi altii din rafturile bibliotecilor isi are radacinile in nefericita combinatie dintre un adevar partial si o falsa prejudecata, combinatie careia i-au cazut victima atat oamenii de teatru cat si cei din afara lui.
Adevarul? Ca teatrul nu e literatura si prin urmare el trebuie cautat doar pe scena. Prejudecata? Ca teatrul romanesc tine mai mult de cultura orala, e genial si nu mai are de invatat de la nimeni, cu atat mai putin din carti. si cum despre adevaruri - fie ele si partiale - numai de bine, ma voi ocupa aici doar de falsa prejudecata, care a minat evolutia teatrului romanesc din cele mai vechi timpuri pana astazi. Luati-o ca pe inca o incercare de a-i convinge pe directorii de edituri ca avem nevoie de marile carti ale culturii teatrale universale. Caci eu raman la parerea ca pasta de dinti ideala pentru igiena orala a teatrului romanesc ramane cea produsa de firma Gutenberg si fiii.
Bine, bine, o sa spuneti, dar care sunt pana la urma efectele absentei cartii de teatru asupra truditorilor scenei romanesti? Pai, daca tot am vorbit despre geniu si campuri minate, nu pot sa nu constat ca, pe masura ce ecoul exploziilor din decembrie '89 s-a stins, s-au cam rarit si turneele teatrelor noastre in strainatate (si nu ma refer aici la excursiile pe la centrele culturale romanesti). Cat despre marile festivaluri ale lumii, sunt ani buni de cand nu ne mai invita nimeni. Oare suntem atat de geniali incat nu mai observam ca stagiunile noastre sunt din ce in ce mai anemice? Ca oamenii de teatru, veniti din afara cu cele mai bune intentii, nu gasesc in dramaturgia romana nici o piesa buna de jucat la ei? Ca scoala romaneasca de actorie produce astazi prezentatori de televiziune si vedete pentru clipuri publicitare? Sau ca analiza unui spectacol inseamna, pentru o buna parte din critica noastra, un prilej de etalare a lacunelor si a lipsei de atitudine? Ce sa mai spunem despre miscarea underground, care e din ce in ce mai des... la podea? Sau despre teatrele conduse de directori fara directie? Cine are impresia ca civilizatia ochiului se formeaza dupa ureche va ajunge sa se scobeasca sapiential in nas, in asteptarea marelui eveniment al stagiunii, care sa rupa gura targului.
Sunt convins ca toate tarele insirate mai sus ar fi putut fi evitate, iar regia, scenografia, dramaturgia, critica si arta actorului ar fi aratat mult mai bine astazi, daca facatorii de teatru ar fi avut acces, la timp si in conditii civilizate, la marile carti de teorie teatrala ale secolului XX si la marea dramaturgie contemporana. Eu, unul, mai trag nadejde ca editurile din Romania ne vor intinde o mana de ajutor si vor publica acum, in ceasul al doisprezecelea, acele titluri esentiale care ne lipsesc.
si poate vom intelege intr-un tarziu ca a repeta cu obstinatie ca suntem cei mai buni si a ne supara mereu pe mica sirena si pe elvetieni nu va face decat sa ne prelungeasca nesfarsita convalescenta. Iar la noi, se stie, convalescenta e mult mai dureroasa decat boala care a precedat-o.
Dar poate ca ne vom vindeca definitiv in spatiile neconventionale ale bibliotecilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
