Performanta postcomunista a tarilor baltice dovedeste ca natiunile nu sunt (neaparat) prizoniere neputincioase ale istoriei, ci si actori capabili sa-i scrie "scenariul". Faptul ca Lituania, Estonia si Letonia au fost luate cu japca de URSS (intre 1920-1940 si dupa 1945) nu le-a impiedicat sa profite de momentul 1989: si-au dobandit independenta, desi comunistii de la Moscova si-au manifestat pana la epuizare opozitia sangeroasa. Dupa care s-au angajat intr-o reforma clara, sustinuta la modul "nemtesc".
Totul le-a iesit cum trebuia, cu toate ca dificultatile pe care le-au avut de surmontat nu au fost cu nimic mai patetice, sa spunem, decat ale noastre: hiperinflatia (care atingea 4 cifre in Lituania primilor ani de dupa 1990); descentralizarea, privatizarea si retehnologizarea unei economii afectate de pierderea pietelor CSI; sau revenirea la nivelul productiv din 1989 abia dupa un deceniu de sacrificii sociale, pe care balticii le-au suportat cu gandul la integrarea euro-atlantica. Probleme, inevitabil, dar si democratie deloc "originala", fara intoarceri obsesive in trecut si fara "mineriade". In 2003-2005, aceste nobile natiuni au atins cote de crestere a PIB de 7-8% anual... Era normal ca un asemenea bilant sa fie premiat: la 2 aprilie 2004: NATO. La 1 mai 2004: UE. Un an mai degraba bun!
Parcursul politic al statelor baltice a fost insa deosebit de sinuos: frecvente schimbari de echipe guvernamentale, tensiuni permanente cu noua Rusie (si vechea URSS). Cu cat privim mai realist detaliile acestei noi istorii, cu atat ne creste respectul fata de ce au reusit sa intreprinda, cu mult inaintea Romaniei, Lituania, Estonia si Letonia. De pilda, incorporarea lor samavolnica in fostul bloc sovietic a provocat modificari demografice: "tatucul" Stalin le-a populat cu rusi sau rusofoni care, sarind de bara a 30 de procente, n-au functionat niciodata ca simple "minoritati". Dupa 1990, rusii si rusofonii n-au primit cetatenie, pentru ca procedurile de "naturalizare" au fost (desigur ca nu intamplator) complicate... Au curs acuzatiile reciproce, fara a se ajunge la violente, desi ambele parti au procedat (in cea mai sinistra traditie de razboi rece) la expulzarea de diplomati, sub acuzatia de "spionaj". In mai 2005, Estonia si Lituania nu au participat la comemorarea moscovita a "victoriei impotriva nazismului"...
E drept ca relatiile de afaceri baltico-ruse continua. Cele trei state au fost invadate de capital strain: Gazprom detine 34% din compania lituaniana de transport al gazului, iar 95% din capitalul bancilor private nu mai este autohton etc. Paradoxal, acestea au fost concesiile necesare pentru consolidarea independentei! Cand noi speram sa fim admisi - la fatidicul 1 ianuarie 2007 -, balticii isi propun sa introduca moneda euro (in siajul careia au functionat oricum, dupa ce - prin anii nouazeci - aliniasera tranzactiile la referinta marcii germane).
De acum inainte, Lituania, Estonia si Letonia vor juca occidental. S-au obisnuit sa voteze impreuna - ca grup -, fapt ce le sporeste impactul in afacerile europene. Mai mult, se situeaza adesea in avangarda (spre exemplu, au ratificat printre primele Tratatul Constitutional). Bref, o duc bine, pentru ca au stiut sa opteze, sa fie consecventi si seriosi. Asa (ceva) ne trebuie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
