Fără a-şi afla loc în avalanşa de ştiri despre politicieni, sportivi şi reprezentanţi ai marilor corporaţii care se înghesuie, în postul Crăciunului, să se filmeze şi fotografieze în postură de creştini filotimi pe la aziluri de bătrâni şi leagăne de copii, dezbrăcând imediat, prinşi de treburile lor, acest costum până în ajunul Crăciunului următor, o mână de tineri din trupa Passe Partout - Dan Puric, care nu pot oferi nimic în afara talentului lor şi a muncii depuse pentru a-şi bucura sufleteşte semenii, a mers la sfârşitul săptămânii trecute la Valea Screzii, mai sus de Vălenii de Munte, în comunitatea încropită acolo de un popă bărbos şi închistat în vetustele idei ortodoxe - preotul Nicolae Tănase, mamă, tată, iubitor părinte duhovnicesc şi rece substitut al instituţiilor statului pentru mai bine de două sute de suflete cărora le asigură un acoperiş deasupra capului, căldură în aerul nemilos al muntelui, mese regulate, îmbrăcăminte curată şi, mai ales, bucuria vieţii în comunitatea care este o mare familie. O familie a cărei viaţă nu poate fi întreagă, şi-au spus tinerii actori din trupa Passe Partout (unii atât de tineri încât ar fi poate mai îndreptăţit să-i categoriseşti drept adolescenţi), dacă nu cunoaşte bucuria prilejuită de un spectacol de teatru.
Nimeni la Valea Screzii (nici copii, nici educatori, nici preoţi îndrumători, nici administratori, nici oaspeţi din ţară) nu bănuia ce se ascunde în spatele evenimentului anunţat - un spectacol al trupei lui Dan Puric (Da, l-am văzut pe domnul Puric la televizor, vorbind despre una şi despre alta, dar trupa lui de teatru este o surpriză… unde i-a găsit pe tinerii ăştia …?). Unii dintre micuţii spectatori asistau pentru prima dată la un spectacol de teatru, iar majoritatea vedeau prima oară o reprezentaţie de teatru non-verbal. Au intrat, însă, cu toţii, imediat, în universul de poveste construit cu trupurile lor de actorii suficient de maturi ca să redevină copii şi să vorbească pe înţelesul lor. Sala (de mese) a fost profund indisciplinată: râsete, încurajări, tropăieli, comentarii cu glas tare, aplauze - pe scurt, trăire intensă, necenzurată, a actului teatral. Şi o înţelegere a lui pe care numai curăţenia privirii, conferită de candoarea neîntinată şi de educaţia creştină de la Valea Screzii şi din alte locuri înduhovnicite o pot explica. La Rapsodia din Bucureşti, unde Fluturi şi oameni s-a jucat de două ori, cu avantajele tehnice ale unei săli profesionale, cu efecte de lumină şi cu tablouri pe care lipsa acestor efecte le-a făcut nereprezentabile la Valea Screzii, reacţia nu a fost la fel de caldă iar publicul nu a fost la fel de primitor. Bucureştiul este mai surd şi mai orb decât l-am crede. Teatrul trupei Passe Partout are nevoie, pentru a fi înţeles şi preţuit la adevărata-i valoare, de un public neprihănit de televiziune şi de hărmălaia civilizaţiei urbane. Iar Valea Screzii este un asemenea loc binecuvântat.
Pentru mulţi dintre copiii de la Valea Screzii, Fluturi şi oameni va rămâne unul dintre întâmplările importante care modelează caracterul sau, în cel mai rău caz, una dintre amintirile frumoase ale copilăriei. Nu e puţin lucru, ba chiar nu există lucru mai de preţ pentru mâna de Actori (cu majusculă) ai trupei Passe Partout, descoperiţi şi crescuţi de Maestrul (iarăşi cu majuscule) Dan Puric. Numele sunt de prisos, pentru că Fluturi şi oameni este un spectacol de echipă. Şi totuşi… Silviu Oltean, dirijorul, trebuie pomenit. Şi dacă l-am pomenit pe el, e musai să-i pomenim şi pe Ana Pepine, Andreea Căpraru, Daniela Niculae, Florin Roşu, Ionuţ Marcu Lelia Marcu, Paul Cimpoieru, Silviu Man Toni Dumitrescu, Veronica Stoian (uite că i-am spus pe toţi).
Următoarea reprezentaţie, la Marie Curie, pe 20 decembrie, spre bucuria altor copii…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
