Albumul de famlie! Ce poate fi mai relaxant decât să răsfoieşti cu nostalgie, la răstimpuri, imagini ale copilăriei, adolescenţei, maturităţii şi senectuţii în succesiunea firească a timpului…O viaţă condensată în 2-3 fotografii care vorbesc infinit mai elocvent decât cuvintele…
Cu siguranţă, de la aceste gânduri a pornit şi fotograful Fekete Zsolt atunci când, cu mai bine de zece ani în urmă, a început să lucreze la materialul reunit acum într-o expoziţie de excepţie deschisă în sălile Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca. Intitulată Momente reluate, ea prezintă locuri şi peisaje din Transilvania fotografiate mai întâi în secolul al XIX-lea de Orban Balazs şi Veress Ferenc şi, ulterior, în zilele noastre, de tânărul artist din Târgu Mureş. Un fel de album de familie transilvănean, pe parcursul a cinci generaţii…
Cum a procedat Fekete Zsolt ?
Între anii 1999 şi 2012, Fekete Zsolt a vizitat locurile imortalizate cu 150 de ani în urmă de iluştrii săi înaintaşi, pentru a repeta fotografiile realizate de aceştia. Remarcabil este faptul că, pentru a obţine o replică fidelă a originalului, artistul a căutat să identifice nu numai locul unde a fost realizată imaginea iniţială, dar şi perioada calendaristică, momentul zilei, condiţiile de luminozitate şi desigur, unghiul de fotografiere.
În sălile expoziţiei, imaginile contemporane sunt prezentate alături de variantele fotografiilor de epocă. Întrucât în tehnica fotografică s-a produs, între timp, trecerea de la sistemul analog la cel digital, artistul a dublat cu noua tehnologie fotografiile realizate în secolul al XIX - lea, astfel încât vizitatorul are în faţa ochilor dipticuri de o expresivitate copleşitoare, învăluite de magia izvorâtă din raportul specific al fotografiei cu spaţiul şi timpul. Este vorba, pe de o parte, de un timp istoric extins pe durata unui secol şi jumătate, dar şi de unul mai scurt, al evoluţiei tehnologiei în domeniu.
Meditaţie despre efemer
În înregistrările vechi şi noi apar castele, biserici, conace, cetăţi, statui, munţi şi văi, stânci, păduri şi câmpii. Involuntar, privitorul este tentat să compare, să identifice schimbările produse odată cu trecerea timpului. Surpriza este mare! De cele mai multe ori, timpul nu a marcat iremediabil peisajul, aşa cum ne-am fi aşteptat. Ruinele cetăţii de la Colţeşti arată exact la fel în instantaneul realizat de Veress Ferenc în anul 1870, ca şi în fotografiile lui Fekete Zsolt din 2003 şi 2007. Diferenţa dintre imagini (caroiajul multicolor al culturilor) se datorează aproape exclusiv tehnicii. Mai încolo, fotografiile din 2003 reprezentând Piatra Secuiului seamănă până la identitate cu cele ale lui Orban Balazs din 1871; doar casele sunt acoperite cu ţiglă în loc de paie.
O întreagă filosofie se degajă din aceste imagini. Nu timpul este cel care distruge, ci… omul. Imaginea Castelului Haller din Sânpaul ilustrează răscolitor efemeritatea ambiţiilor umane. În fotografia lui Orban Balazs din 1864, clădirea ridicată la poalele dealului îşi trăieşte încă strălucirea, pe când în fotografia din 2004 a lui Fekete Zsolt ni se înfăţişează ca o ruină, cu acoperişul prăbuşit, năpădită de buruieni, imagine dezolantă a indiferenţei localnicilor. Iar Zsolt îşi permite, în continuare, să filosofeze cu ajutorul aparatului de fotografiat; o a treia imagine a castelului, din 2006, conturează doar silueta clădirii în ceaţă, ca o fantomă a gloriei trecute, pe cale de extincţie definitivă.
Iată ce spunea în acest sens artistul din Târgu Mureş: „Învăţ acceptarea senină a efemerităţii. Pe parcursul călătoriei fizice am reuşit să fotografiez locurile imortalizate de precursorii mei, fiind însoţit necontenit de spiritualitatea lor deosebită, din care mă hrănesc până în ziua de astăzi. Aş fi încântat dacă expoziţia, dincolo de satisfacţia vizuală ar transmite şi acest sentiment iar vizitatorii, trecând prin faţa exponatelor, ar parcurge şi acest itinerar lăuntric.“
Nu pot încheia aceste rânduri fără a mă opri cu emoţie la două grupaje de fotografii în care meditaţia existenţială a artistului se transferă de la clădiri şi peisaj asupra omului. Primul este intitulat „Jeno Bartha cu calul său, Zefir” şi conţine două instantanee datate 2000 şi 2009. Timpul nu a apucat să schimbe nimic aproape din constituţia fizică a omului şi a animalului său de muncă. Cel de al doilea, reprezintă o fotografie de familie din 1938, realizată pe fundalul unui portal de piatră elegant arcuit, probabil intrarea într-o biserică, intitulată „Mama mea în poalele bunicii”. Alături, alta – datată 1999 – o înfăţişează pe mamă, acum femeie matură, în braţele fiului său. Acelaşi portal elegant marchează unitatea de spaţiu. Dar au trecut 61 de ani şi personajele privesc gânditoare spre obiectiv. ..
Ceva mă face să cred că Fekete Zsolt nu se va opri aici cu „momentele sale reluate”…
*
Orban Balazs (1829-1890), etnograf autodidact, scriitor, membru al emigraţiei revoluţiei de la 1848. După revenirea în ţară, a imortalizat monumente de artă, etnografie şi istorie din Ţinutul secuiesc
Veress Ferenc (1832-1916), fotograf clujean, inventator, unul dintre pionierii artei fotografice
Fekete Zsolt (n. 1967), artist plastic şi fotograf. Locuieşte la Târgu Mureş
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
