Pro si contra democratizarii muzicii clasice
In plin Festival Enescu, toti iubitorii muzicii aflau cu tristete ca Luciano Pavarotti pleca dintre cei vii. Se stinsese simbolul unui mod anume de a face muzica, de a o darui publicului, de a demonstra ca muzica clasica poate fi a tuturor, ea nefiind doar un privilegiu al aristocratilor spiritului.
Disparitia lui Pavarotti - cel care a dovedit ca poate emotiona un stadion cu Nessun dorma de Puccini - ne-a amintit ca vocatia Festivalului "George Enescu" este si aceea de a aduce cat mai multa lume alaturi de muzica clasica. Una dintre misiunile sale ramane, fara indoiala, aceea ca, o data la doi ani, sa atraga atentia asupra fascinantului domeniu al culturii care este asa-numita muzica clasica, chemand spre calitatea de potential public un numar mult mai mare de oameni decat o face de obicei un concert de stagiune.
Muzica de o diversitate extrema
Repertorial, s-a mers de la muzica romaneasca noua - o datorie de onoare pe care festivalul reuseste sa o puna in pagina tot mai bine, editie dupa editie - pana la muzica veche, preponderent baroca, din concertele de la miezul noptii, sectiunea festivaliera bucurandu-se de sali arhipline la Ateneul Roman. In privinta formulelor muzicale, a componentelor de ansamblu abordate, am avut aproape tot, de la recital de pian solo, muzica de camera pentru formatii mici sau orchestre de camera pana la vocal-simfonice complexe, cu doua culminatii - Simfonia celor o mie de Mahler si Missa de Leonard Bernstein. Am mai putut asculta in acest festival opera, am vazut balet culminand cu spectacolele Companiei Bejart, programe rezervate exclusiv corului sau recitaluri axate doar pe muzica enesciana. In consecinta, diversitatea acestei editii a fost extrema.
Specialisti si nespecialisti au comentat contradictoriu concertele, iar discutiile impatimitilor genului au continuat pana tarziu in Piata Festivalului. Din acel spatiu privilegiat, TVR Cultural transmitea spectacolele principale incepand cu 20.30, oferind de la concerte camerale la jazz, de la spectacole de muzica si poezie la muzica lumii (folclor romanesc cu Grigore Lese sau muzica traditionala argentiniana cu Analia Selis, Razvan Suma & Band).
Tot ce are mai reprezentativ scena muzicii culte romanesti, dar si opt mari orchestre simfonice europene - Orchestre de Paris, Filarmonica din Oslo, Filarmonica "Arturo Toscanini", Filarmonica din Dresda, Orchestra Nationala Rusa, Filarmonica din Rotterdam, London Symphony Orchestra si Filarmonica din Munchen - au atras zeci de mii de ascultatori in salile de concert, plus altii, greu de cuantificat, prin intermediul aparatelor de radio sau al televizoarelor, ori mai nou pe internet, prin intermediul transmisiunilor live ale posturilor Radio Romania Cultural si Radio Romania Muzical.
Principalele daruri pe care le-a oferit acest festival publicului sau au fost exceptionala pleiada de solisti - pianisti si violonisti - pe care i-am putut asculta pe viu, pe multi dintre ei in premiera la Bucuresti. Superba Martha Argerich, profundul Murray Perahia, stralucitorul Evgheny Kissin - dintre pianisti, fascinantul Leonidas Kavakos sau infailibilul Joshua Bell - dintre violonisti au fost invitati pentru prima oara la Festivalul "Enescu".
Eclectismul festivalului
Desi poate nu este o lucrare care sa marcheze istoria muzicii, Missa de Leonard Bernstein - prezentata in prima auditie romaneasca de Orchestra Nationala Radio, Corurile academic si de copii radio, Corul Filarmonicii "George Enescu" si o ampla garnitura de solisti - cred ca defineste bine stadiul in care se afla festivalul la a optsprezecea sa editie. Eclectic, fara idei preconcepute, orientat spre public, dar nerenuntand la ideile de inalta spiritualitate, incercand sa educe, fara a forta nota...
Am vazut foarte putini spectatori plecand de la aceasta stranie Missa de Bernstein, desi a durat aproape doua ore. Provocatoare, alternand incercarile de a atrage cu cele de a spune lucrurile frust, uneori chiar dur, aceasta lucrare are numeroase similitudini cu momentul actual al evolutiei Festivalului International "George Enescu".
Acesta este deschis evident in fata publicului larg si totusi nu renunta la ambitia de a propune si de a impune un repertoriu preponderent al secolului XX, al epocii in care a trait Enescu, genialul compozitor pornind de la al carui nume o data la doi ani avem sansa unui adevarat rasfat cultural international, fara indoiala cel mai semnificativ pe care il gazduieste Romania la ora actuala.
Iar principala opera pe care o realizeaza acum Festivalul International "George Enescu" este exact cea pentru care regretam la inceputul acestor randuri disparitia lui Pavarotti. Democratizarea muzicii clasice, orientarea ei spre marele public este o evolutie ce pare a fi ireversibila.
Un public nou
Daca vestea proasta este ca inca se mai aplauda intre partile concertului, cea buna este ca publicul festivalului beneficiaza la ficare noua editie de o infuzie de prospetime. Chiar daca spectatorii familiarizati cu uzantele unui concert simfonic raman, acestora li se adauga in permanenta un public nou, dornic sa-si exprime satisfactia prin rafale de aplauze cat mai frecvente.
E bine, e rau ca exista astfel de situatii? Ca o constanta sustinatoare a ideii de democratizare a muzicii clasice si a oricarui tip de cultura ce poate fi inteligibila unor grupuri mai extinse, voi spune intotdeauna ca da, e bine. Iar afluenta publicului si la aceasta a optsprezecea editie a Festivalului International "George Enescu" sustine aceasta idee. Muzica clasica poate fi a celor multi. Trebuie doar ca initiatii sa le acorde aceasta sansa. Cat mai des si cat mai vizibil. Iar Festivalului International "George Enescu" este o astfel de sansa.
Sectiunea competitionala
In acest an, Concursul International George Enescu nu a mai fost dominat de romani, asa cum s-a intamplat de cele mai multe ori la ultimele editii. Sectiunea vioara a fost castigata de italianca Anna Tifu, in timp ce Eduard Kunz din Rusia a luat premiul I la pian. Valoarea premiilor la sectiunea vioara a fost de 15.000 de euro - premiul I, 10.000 euro - premiul II, care i-a revenit coreeanului Harim Chun si respectiv 5.000 de euro - premiul III, singurul castigat de un roman, Vlad Stanculeasa. Romanului clasat pe locul al III-lea i-a revenit si Premiul special pentru cea mai buna interpretare a unei sonate pentru vioara si pian de George Enescu, in valoare de 6.000 euro.
La sectiunea pian, premiul I a fost castigat, asa cum spuneam, de Eduard Kunz (Rusia), premiul II de Evgheny Cherepanov (Rusia), in timp ce premiul III a fost obtinut de Christopher Falzone (SUA), care a castigat si Premiul special pentru cea mai buna interpretare a unei sonate pentru pian de George Enescu, corespondentul financiar al distinctiilor fiind acelasi ca si la sectiunea vioara. Numarul concurentilor a fost de 41 la vioara si 44 la pian.
Un traseu mai aparte a avut de aceasta data sectiunea compozitie a Concursului George Enescu, la care s-au inscris 118 lucrari din 34 de tari, un record absolut al acestei competitii. Initial, s-a anuntat ca Premiul pentru muzica de camera in valoare de 7.000 euro a fost castigat de Krisztina Megyeri din Ungaria cu lucrarea Le jardin tranger, in timp ce Sakai Kenji din Japonia era distins cu Premiul pentru muzica simfonica, in valoare de 10.000 euro, pentru lucrarea Rhizomes.... Chaosmose. Ulterior, organizatorii au hotarat sa ii retraga Krisztinei Megyeri premiul, deoarece s-a aflat ca piesa ei nu a fost prezentata in prima auditie, asa cum prevede regulamentul. Cum... "s-a aflat" si mai ales de ce s-a aflat dupa ce a luat premiul, probabil ca publicul larg nu o sa stie niciodata. Important este ca, in consecinta, juriul a hotarat ca distinctia sa-i revina concurentului clasat pe locul al doilea, Hu Xiao-Ou, cu piesa Sounds of Meditation.
Festivalul in cifre
peste 125 de manifestari, dintre care
100 in Bucuresti
9 orchestre simfonice din strainatate
8 orchestre simfonice si camerale din Romania
2 colective de opera, doua trio-uri
2 cvartete, un cvintet, opt formatii corale
35 de lucrari din creatia enesciana
145 de opusuri din repertoriul universal
95 de lucrari contemporane romanesti
bugetul manifestarii este de 22 de milioane de lei
record de participare la concursul de compozitie, cu 118 lucrari
300 de ore de emisie de televiziune rezervate de TVR Festivalului
55 de transmisiuni directe la Radio Romania Muzical si Radio Romania Cultural
Opinii la Festivalul Enescu
Dirijorul Sir Colin Davis:
"Romanii sunt oameni prietenosi, iar publicul este unul fabulos, deosebit de entuziast. In Anglia nu se intampla asa ceva. Si altceva deosebit este ca se poate vedea muzica clasica la televizor".
Pianistul Evgeny Kissin:
"Recent am citit Memoriile lui Enescu si am ascultat un CD cu muzica de Bach interpretata de Enescu. Dar trebuie sa recunosc ca il cunosc pe Enescu mai mult in postura de dirijor si violonist, decat in cea de compozitor".
Pianistul Dan Grigore:
"Simfonia a III-a de Enescu interpretata de Filarmonica Arturo Toscanini, dirijor Lawrence Foster, s-a cantat cu o frumusete internationala, de parca ar fi fost scrisa astazi. S-a petrecut un miracol intre public si muzicienii de pe scena. Ascultand aceasta muzica parca ne auzim stramosii care ne indeamna sa mergem mai departe".
Dirijorul Emmanuel Krivine:
"Festivalul Enescu are o buna reputatie printre muzicieni, capatata prin invitatii de la fiecare editie. Dincolo de marele Enescu, care ramane unic, Romania are o identitate proprie, care intereseaza tot mai mult. Romania este deschisa de ceva vreme spre noi orizonturi, pe care mi le-as dori unele de civilizatie si nu neaparat de consum".
Spiritul lui Stradivarius
Poate ca legatura intre mult comentata problema a viorii Stradivarius Elder-Voicu si Festivalul "Enescu" nu ar fi fost facuta daca proprietarul acesteia, respectiv statul roman, prin intermediul Ministerului Culturii si Cultelor, nu ar fi hotarat sa asocieze data concursului pentru atribuirea viorii cu perioada festivalului.
Concursul organizat pentru darea spre folosinta a viorii Stradivarius Elder 1702 a avut loc asadar in sfarsit pe 7 septembrie, singurul participant fiind Alexandru Tomescu (foto), care va avea parte astfel pentru cel putin cinci ani de un instrument fabulos. Juriul a fost acelasi cu cel al concursului pentru sectiunea vioara: Pavel Berman (Italia), Sergey Kravcenko (Rusia), Igor Petrushevski (Marea Britanie), Alberto Lysy (Elvetia), Werner Scholz (Germania), Florin Croitoru si Daniel Vladimir Podlovski (Romania), acestora alaturandu-li-se Madalin Voicu, reprezentantul Fundatiei "Ion Voicu". "Este o foarte mare onoare pentru mine sa-i succed maestrului Ion Voicu ca interpret pe aceasta vioara deosebita. Astept cu mare interes primul concert in care o sa cant pe ea", a declarat violonistul Alexandru Tomescu. "Incepand cu luna octombrie voi avea concerte aproape zilnic in toata Romania, atunci o sa pot sa cant pe vioara Stradivarius", a spus violonistul.
Vioara Stradivarius a fost cumparata de statul roman in 1956, pentru violonistul Ion Voicu, la pretul de circa 70.000 de franci elvetieni, valoarea ei fiind in prezent estimata la doua milioane de euro.
Indiferent de comentariile pe care le-a iscat de-a lungul anului 2007 problema acestei viori, cu siguranta Alexandru Tomescu este, in acest moment, cel mai valoros si mai in forma violonist roman, asa ca dreptul de a utiliza aceasta vioara este greu de contestat.
Alexandru Tomescu s-a nascut in 1976 intr-o familie de muzicieni si a studiat vioara la Liceul de Muzica "George Enescu" sub indrumarea mamei sale, profesoara Mihaela Tomescu. A absolvit succesiv Universitatea de Muzica din Bucuresti, Southern Methodist University din Dallas si Ecole Superieure de Musique din Sion, Elvetia. Din 2002, Alexandru Tomescu este solist concertist permanent al Formatiilor Muzicale Radio. Dintre premiile internationale pe care le-a castigat amintim premiul I la Concursul International "George Enescu", Bucuresti - Romania (1999), premiul II "Yehudi Menuhin" - Concursul "Marguerite Long - Jacques Thibaud" Paris - Franta (1999), premiul special Sacem pentru cel mai bun recital "Marguerite Long - Jacques Thibaud" - Paris - Franta (1999), Premiul II "Tibor Varga", Sion - Elvetia (1997). Fara indoiala insa, premiul cel mai valoros l-a primit in urma concursului din 7 septembrie 2007 de la Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
