Atlas, "magnetul" gigantic de la CERN menit sa detecteze existenta bosonului Higgs
Sa ne reamintim, asadar, ca partea tehnica a acestei aplicatii stiintifice consta in principal dintr-un tunel circular de 27 km lungime, aflat sub granita franco-elvetiana. Din loc in loc, in lungul acestui inel subteran au fost sapate grote de dimensiunea unor catedrale, pentru aparatura menita sa observe si sa analizeze schimbarile produse la ciocnirea protonilor accelerati. Accelerarea respectiva se face prin cei mai mari si mai puternici electromagneti existenti actualmente in lume. Razele purtatoare de protoni, una orientata in sensul acelor de ceasornic, cealalta in sens opus, ajung sa parcurga tunelul cu o viteza capabila sa le imprime 11.000 de ture pe secunda: viteza luminii. Dirijate brusc una impotriva celeilalte, razele in cauza obliga protonii accelerati sa se ciocneasca, iar forta colosala a impactului ii va imprastia instantaneu in particulele constitutive, quarci si gluoni. Ideea pare cat se poate de simpla, mai complicate sunt echipamentele acestea ciclopice, pentru care s-au cheltuit aproape patru miliarde de dolari, odata cu munca de 15 ani a zece mii de cercetatori reprezentand 80 de nationalitati. Intre ei si o suta de romani, oameni de stiinta si ingineri, pentru care functionarea acceleratorului reprezinta insasi viata lor, nicidecum spaimele metafizice cultivate pentru publicul larg de militantii antiexperiment.
Proiectul acestei supermasini urmareste sa verifice teoria conform careia Universul, cu peste 13 miliarde de ani in urma, a fost creat printr-o explozie colosala. Obligand protonii sa-si separe printr-o mica explozie componentele constitutive, experimentatorii presupun ca efectul imediat al coliziunii va fi un fel de "supa" densa de gluoni si quarci. O plasma care, prin racire, va tinde sa refaca in conditii de laborator protoni si neutroni, cu alte cuvinte caramizile de baza ale materiei. Un asemenea fenomen se crede ca ar fi avut loc la o fractiune de secunda dupa Big Bang, iar din momentul acela a inceput sa raspandeasca prin spatiul primordial materia in structurile sale cele mai simple, apte totusi de recombinari ulterioare si de evolutie spre nivelurile de complicatie cunoscute de fizica astazi. Daca senzorii de pe traseul acceleratorului de la Geneva vor surprinde particulele elementare comportandu-se in felul descris aici, am avea o prima dovada palpabila ca teoria marii explozii initiale nu e gresita. De la experiment sunt asteptate si alte lamuriri, unele privitoare la compozitia enigmaticei materii intunecate, intrata in socotelile astrofizicienilor recent, altele in legatura cu antimateria, despre care se afirma ca trebuia sa fie produsa de Big Bang in cantitati egale cu materia, intrucat fiecare particula de materie obisnuita isi are propria sa antiparticula. Cum insa la aceasta ora Cosmosul e compus doar din materie obisnuita, disparitia antimateriei - cand si in ce fel anume? - ramane o enigma provocatoare, numai buna de dezlegat. Ar mai putea sa apara si indicii ale dimensiunilor ascunse ale Universului, cele sase pe care teoria stringurilor le adauga lumii noastre in patru dimensiuni, ingaduindu-ne astfel sa vorbim cu mai mult temei despre lumile paralele.
In sfarsit, unii fizicieni spera ca experimentul de la Geneva sa detecteze, printre alte particule necunoscute inca fizicii moderne, ipoteticul boson Higgs, supranumit "particula lui Dumnezeu". In ipoteza lui Peter Higgs de la Universitatea din Edinburgh, bosonul amintit ar fi purtatorul unui camp de forta invizibil, aparut imediat dupa Marea Explozie, si care ar fi conferit masa Universului, facand posibila inclusiv viata, intr-un moment ulterior. Neconfirmata deocamdata prin nimic, existenta bosonului Higgs poate ca va ramane si pe mai departe o simpla ipoteza, asa cum crede eminentul astrofizician Stephen Hawking, cel despre care s-a scris ca e dispus sa parieze pe 100 de dolari ca "particula lui Dumnezeu" nu va fi gasita. Sa nu ne grabim, totusi: LHC abia si-a inceput activitatea, iar uriasul sau colectiv de cercetatori considera ca la interpretarea datelor produse de actualul experiment va mai avea de lucru macar inca cincisprezece ani.
In articolul meu anterior am vorbit despre diverse reactii ale ignorantei fata de un moment stiintific considerat de specialisti drept vital pentru progresul speciei umane, poate de aceeasi importanta ca iesirea omului in spatiul cosmic. Aflu intre timp ca "silogistii lui Motoc" se dedau si la gesturi extreme, trecand de la simplele atitudini protestatare la amenintari cu moartea, adresate unora dintre fizicienii implicati in experimentul Big Bang. Schimbam asadar cu o surprinzatoare usurinta, si in raport cu obiectivele mai mult sau mai putin intelese ale stiintei contemporane, instrumentele de expresie ale civilizatiei cu fanatismul gregar de pe terenurile de fotbal. Altii macar au avut bunul-simt sa-si conduca inversunarea spre salile tribunalelor, fie in Hawaii, fie la Haga, chemand in judecata acceleratorul de particule si CERN, institutia care-l patroneaza, pentru riscul la care mini-Big Bangurile experimentale produse in subteranele de la Geneva ar expune intreaga planeta. Daca asemenea gesturi nu fac parte cumva dintr-o campanie de autopromovare mediatica a unor ambitiosi oarecare, ele tind sa largeasca in mod semnificativ lista aberantelor judecati publice rezervate gandirii stiintifice, de la Procesul Maimutelor incoace. Pe Giordano Bruno, care intr-un asemenea context a si patit-o rau de tot, sa-l lasam deocamdata in pace.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
