Daca exista vreo trasatura care sa-l caracterizeze, ea singura, atotcuprinzator pe homo sapiens, aceasta este, fara indoiala, setea de cunoastere: nimic nu defineste mai limpede unicitatea fiintei umane, nimic nu o diferentiaza mai categoric de tot restul lumii vii. Dorinta de a sti, de a intelege, a propulsat omenirea din cele mai vechi timpuri si daca exista indoieli in privinta interpretarii generale a istoriei drept proces ascendent, in privinta cunoasterii e greu de negat evidenta mersului inainte, atat sub aspectul cresterii volumului de date acumulate, cat si sub acela al apropierii de esente.
Astfel ca, daca in Antichitate asimilarea cvasi-integrala a cunostintelor vremii nu depasea capacitatea unui invatacel cu memorie antrenata, daca in Renastere o cuprindere universala inca mai era cu putinta pentru minti de exceptie, mai tarziu o astfel de performanta a ajuns sa depaseasca resursele unui singur om si a aparut nevoia de a asterne pe hartie tot ce se stia la un moment dat, cerinta unor carti atotstiutoare, unde oricine sa poata gasi raspunsul la zi la orice intrebare - altfel spus, cerinta enciclopediilor. Diderot si D'Alembert n-au fost primii care au avut aceasta idee, dar lucrarea lor Encyclopedie ou Dictionnaire raisonne des sciences, des arts et des metiers (28 de volume, publicate intre 1751 si 1772 cu concursul unui numeros grup de colaboratori, asa-zisii enciclopedisti, dintre care 138 sunt cunoscuti nominal - printre ei, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau si Voltaire) a consacrat definitiv notiunea de enciclopedie, fiind totodata un important element constitutiv al iluminismului. Au urmat, de-a lungul veacurilor, numeroase alte jaloane ale cunoasterii universale, printre cele mai cunoscute numarandu-se Encyclopaedia Britannica, Brockhaus Enzyklopedie, L'Encyclopedie Universelle Larousse si Meyers Enzyklopedisches Lexikon. Toate acestea (si multe alte asemenea lor, in mai toate culturile nationale) au cunoscut editii repetate si o larga raspandire, macar un exemplar regasindu-se in biblioteca oricarui intelectual care se respecta.
Un caz aparte, anticipand intrucatva formula arhicunoscutei enciclopedii online Wikipedia, este acela al lexiconului initiat de Johann Heinrich Zedler (Grosses vollstendiges Universallexikon aller Wissenschaften und Kunste), aparut intre 1732 si 1754 si insumand, in 68 volume, 68.000 de pagini: o parte dintre autorii, ramasi anonimi, ai celor 288.000 de articole au fost recrutati chiar din randul cititorilor si abonatilor, iar textele sunt in mare masura compilatii sau pur si simplu plagiate (pana si articolul despre plagiat e copiat, bineinteles fara a se numi sursa). Zedler-ul a insemnat insa un important castig in democratizarea cunoasterii, fiind editat in germana, nu in latina, si putand fi procurat la un pret accesibil; el ramane totodata o lucrare de referinta pentru intelegerea epocii sale.
In ultimele doua decenii, marsul triumfal al enciclopediilor tiparite pe hartie a fost mai intai secondat cu succes de editiile pe suport magnetic, dar a prins apoi sa dea semne nelinistitoare, atunci cand internetul a ajuns sa imbratiseze intreaga planeta, iar mai recent pare sa-si fi pierdut de tot vlaga. In luna februarie a.c., Grupul Editorial Langenscheidt, care a preluat cu ani in urma Brockhaus-ul, a anuntat ca actuala editie a faimoasei enciclopedii, a 21-a, publicata in anul 2005, este ultima care mai apare sub forma de carte, hotarand totodata infiintarea unui portal in internet, unde continutul celor 30 de volume ar urma sa fie pus la dispozitie in mod gratuit (ulterior, inaugurarea a fost se pare amanata). Analog a procedat, ceva mai devreme, Britannica (accesul online la o versiune simplificata e gratuit, cea integrala e rezervata abonatilor) - si se mai pot da desigur si alte exemple. Evident ca aceasta orientare nu-i rezultatul unei convertiri miraculoase la o religie a spiritului caritabil, explicatia e mult mai simpla: de cand in internet pot fi consultate fara nici o plata lucrari enciclopedice (de o cu totul alta conceptie, ilustrata de Wikipedia), lucrarile clasice, din circuitul comercial, duc lipsa de cumparatori, iar editurile respective lucreaza in pierdere; asupra implicatiilor si controverselor voi reveni in partea a doua a acestui articol.
Munchen, 29 iulie 2008
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
