Din fericire, oricare ar fi starea creatorului, chiar si in vremuri de criza se scriu si apar carti (poate mai putine) – priviti planurile editoriale, nicio editura nu anunta restrangeri. Probabil se vor cumpara mai putine carti, incat efectul se va simti pana la urma, dar deocamdata fenomenul n-a inceput. Se organizeaza concerte, chiar concerte cu nume mari, la care de-abia se gasesc bilete. Se fac si se importa filme, si in salile de cinema nu sunt, deocamdata, mult mai putini spectatori decat anul trecut. Se deschid expozitii, cu efect similar la public. Adica nu exista, n-are cum sa existe o pauza. Cei care fac cultura pentru ca asa simt, pentru ca doar asa traiesc, nu se opresc in vremuri de criza, chiar daca sufera si sunt printre primii atinsi. Cand lipsesc atatea, putini sunt aceia care sa mai acorde atentie lipsurilor culturale. Dar aici s-ar putea gasi salvarea.
Ce voi spune poate fi luat drept naivitate. In cel mai bun caz drept romantism. Adica ceva desuet. Vor fi mai putine calatorii si se vor cumpara mai putine lucruri, dar cultura poate fi o salvare, pentru ca e (aparent) putin costisitoare. Am mai trecut prin asta, din nefericire. Cei care am trecut prin asta nu avem cum sa uitam. Dar cosmarurile crizei pot fi macar lasate de o parte, daca nu alungate, de lectura, de auditii muzicale, de o activitate care se adreseaza simtului estetic. S-a intamplat asa de cand e lumea. In plan psihic, e supapa de salvare. Omul de cultura, daca are ceva de spus, indiferent de domeniu, poate salva lumea. Iar noi, toti ceilalti, sa-i iesim in intampinare.
Cultura ofera, mie cel putin imi ofera, manualul de supravietuire.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
