Monumentele, muzeele si memorialele - in masura in care noile autoritati ale tarilor odata comuniste le accepta - vor depune marturie despre salbaticia reprimarii opozitiei, reale sau presupuse. Instalate la putere, autoritatile revendicand apartenenta la popor au pornit o lupta nemiloasa impotriva acelei parti din popor care nu le accepta sau, pur si simplu, nu le intelegea. Dar, probabil, descrierea acestei epoci va ramane incompleta fara explicarea unor destine lasate deoparte, ocolite de istorie, marginalizate cu sau fara voie, a talentelor secerate, a idealurilor dosite in sertare intepenite. Nu e vorba de simpla ratare, consumandu-si lent procentul ei de fiinte simpatice, neputincioase, rau sincronizate cu viata. E vorba de ratarea unor generatii lipsite de dreptul de a se exprima, de a contesta conformismul ca un sicriu de tabla al epocii, de talentele pierdute care au provocat in toate aceste tari orgoliul singuratatii neintelese si complexul de inferioritate al mincinosului constient ca minte. Monumentele, muzeele si memorialele nu au cum sa pastreze amintirea discursurilor frante, a incercarilor disperate de a ramane demn cand o societate intreaga se mandrea cu slugarnicia ei.
Si pentru ca toate acestea alcatuiesc substanta dramaturgiei scriitoarei ungare Katalin Thuróczy (Anotimpul V - Editura Unitext, Bucuresti, 2006), cred ca opera ei literara depaseste semnificatia unor simple lucrari dialogate oferite spre lectura actorilor, regizorilor si altor oameni curiosi. Piesele ei sunt populate de ratati veseli, de persoane care isi gasesc sensul vietii in refuzul absolut - cu toate sacrificiile implicate de o asemenea atitudine - al normelor succesului. Din viata de pe vremuri n-au ramas decat obiectele si autoarea are voluptatea descrierii lor, a amalgamului creat de ele cand ordinea care le facea utile a disparut. Din ceea ce a fost, a ramas si amintirea iubirii, a nevoii de a trai sentimentele cu o intensitate capabila, in acelasi timp, de extremul devotament si de crima.
E imposibil sa desparti irealitatea acestor personaje de ceea ce istoricii numesc "sentimentul Trianonului". Ungurii se considera victime ale marilor puteri - comuniste sau nu. Avand constiinta ca sunt speciali ca persoane si unici ca popor, ei isi traiesc nostalgiile imperiale in ritualuri ridicole. Trianonul a dat o coloratura speciala problemei nationale si tribulatiile interbelice, la fel ca si reactiile fata de puterea comunista, au fost puternic marcate politic de aceasta realitate, considerata o tragedie nationala. Personajele lui Katalin Thuróczy nu rostesc niciodata acest cuvant, dar el impregneaza amintirile interbelice si explica toate catastrofele postbelice. Cele mai multe si cel mai active sunt femeile: actiunea pieselor se desfasoara intr-o tara emasculata, fara puterea de a mai participa la un proces de creatie. "Nu s-a nascut inca strainul care sa-i deteste mai tare pe unguri decat se stiu detesta ei intre ei...", spune la un moment dat unul dintre personajele autoarei si parca toate piesele nu sunt decat o ilustrare dramatica a acestei relatii de iubire/ura in multiplele ei ipostaze umane.
Ne-am tot obisnuit sa spunem, cu un aer profund, ca trecerea de la comunism la capitalism nu se va putea produce doar prin schimbarea legilor sau modificarea echipelor de la conducere, ca este necesara "schimbarea mentalitatilor". Dar cum sa transformi un om care si-a pierdut intelesul vietii - din vina lui, din vina altora, ce importanta mai are? - intr-un castigator? Sau intr-un om dispus sa-i simpatizeze pe castigatori? Cum poate sa castige o tara locuita doar de ratati? Nu e chiar asa: dincolo de zidurile imaginate de dramaturg e viata jucatorilor la ruleta vietii, ei invata, fac cariere si copii, se barfesc si se iubesc. Deocamdata cele doua categorii isi cauta punctele de contact. In acest loc al intersectiei dintre dramaturgie si istorie, acolo unde omul de pe strada se recunoaste in destinul personajului dramatic, se situeaza piesele lui Katalin Thuróczy.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
