Când prietena ei, Iulia, îşi rupe piciorul şi este internată în spital, Evlampia, simpatica devoratoare de romane poliţiste, găseşte un nou prilej de a-şi pune la încercare flerul de detectiv şi, ca de obicei, nimereşte într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi. O pacientă moare în condiţii suspecte, lăsându-i fratelui ei o sumă mare de bani. Sarcina de a-l găsi pe bărbat îi revine, întâmplător, inepuizabilei Evlampia. Numai că nimeni nu pare să ştie de existenţa lui... În plus, nu mult după aceea, mor şi alte paciente, în aceleaşi condiţii stranii. După nenumărate întorsături de situaţie, la capătul unei aventuri incredibile, din care de-abia scapă cu viaţă, Evlampia reuşeşte să desfacă un nod încâlcit de mistere, oferindu-i cititorului o poveste plină de umor şi de suspans.
Daria Donţova s-a născut la Moscova în 1952. A studiat jurnalism la Universitatea Lomonosov. A predat franceză şi germană. A început să scrie în 1995 şi a publicat până în prezent peste o sută cincizeci de romane poliţiste. Deosebit de prolifică, autoarea este şi foarte populară, mai ales în rândul cititoarelor din Rusia. În 2003 şi în 2007 a fost votată în topul celor mai importante o sută de personalităţi publice din Rusia, într-un clasament comandat de Kommersant, cotidian rusesc axat pe politică şi afaceri. Opera ei a fost distinsă cu numeroase premii literare. Dragul meu ticălos este al treilea roman din seria care o are ca protagonistă pe Evlampia Romanova.
*
* *
Am nimerit în povestea asta ca musca în dulceaţă sau în miere, dacă moartea în miere vi se pare mai atrăgătoare decât sfârşitul în gem. Dar în ziua fatidică, când a început şirul de evenimente ciudate, inexplicabile, nimic nu prevestea lucruri neplăcute.
Pe la şapte seara, ca de obicei, am venit acasă încărcată de sacoşe, iar după ce le-am trântit lângă cuier, am început să urlu:
– Hei, e cineva aici?
– Ei?a spus Serioja,ieşind pe coridor.
– Du-o în bucătărie, i-am ordonat, împingând cu piciorul o sacoşă.
În aceeaşi clipă s-a auzit un trosnet. Ce ghinion, nimerisem chiar punga cu ouă.
– Dă-i fără milă, mi-a zis Serioja chicotind.
M-am necăjit. Păcat că n-aveam darul de a prevesti viitorul, căci mica neplăcere cu ouăle mi-ar fi părut un fleac ridicol, un lucru neînsemnat. Dar în clipa aceea eram chiar îndurerată.
– Dracu’ să le ia, le-am cărat de la metrou fără să păţească nimic şi le-am spart acasă cu piciorul...
Nemulţumită, plângându-mă de soarta grea, mi-am târât picioarele spre bucătărie. La masa mare şi rotundă, Iulia, Kiriuşka şi Seniabeau ceailiniştiţi. Iulecika s-a uitat în sacoşă şi a încercat să mă liniştească:
– E un fleac, numai şase s-au spart.
Eram gata să izbucnesc în plâns.
– Scoate-le şi pune-le într-un castron, i-a spus Seriojka soţiei.
Ascultătoare, Iulecika a scos cojile.
– Mai termină cu plânsul, a sărit Seriojka. Ce să spun, mare nenorocire!
– Chiar aşa, Lampa, mi-a spus şi Kiriuşka.
– Ia mai taci şi tu, l-a oprit Seriojka pe fratele lui mai mic. Ce mare durere, ai spart ouăle, mi-a spus apoi. Uite, Senka are o problemă adevărată.
Semion e cel mai bun prieten al lui Seriojka. Au învăţat în aceeaşi clasă, apoi au fost la institute diferite, e adevărat, dar au păstrat prietenia. Şi, deşi Seriojka lucrează la o agenţie de publicitate, iar Senia predă limba germană, se întâlnesc des, la fel ca înainte. Senia îmi place; e un băiat deschis, sincer, mereu dispus să dea o mână de ajutor.
– Ce necaz ai? l-am întrebat oftând.
Neobişnuit de posac, Semion a zis pufnind:
– Nici n-am chef să vorbesc!
– Bine, o să povestesc eu, a spus Seriojka zâmbind.
În urmă cu un an, Senia a cunoscut o fată, pe vesela şi zâmbitoarea Rita, mare amatoare de discoteci, chefuri şi restaurante. Aproape o jumătate de an, Semion a tot dus-o la distracţii, dar apoi a înţeles, Margarita avea în cap numai dans, nu va ieşi niciodată din ea o soţie bună. Şi, deşi lui Senia nu-i displăcea să se distreze, nu dorea să facă asta în fiecare zi. Fiind un om liniştit, pozitiv în toate sensurile, îşi imagina altfel viitoarea soţie: muncitoare, răbdătoare, bună gospodină şi mamă. Însă Ritocika, extrem de mândră, considera că e un dar pentru viitorul soţ. De fapt, bărbaţii veneau pe lume numai pentru a-i face ei, Margaritei, pe plac.
Pe scurt, Senias-a simţit apăsat de relaţia aceea şi a început o idilă cu o altă fată, Nataşa, o cunoştinţă a Ritei. S-a dovedit a fi opusul lui Margot: o fată de casă, liniştită şi tăcută. Nataşaîşi pierduse mama la o vârstă fragedă, aşa că fata de nouăsprezece ani se ocupa singură de toată gospodăria. Tatăl ei, încă tânăr, un văduv de treizeci şi nouă de ani, se simţea ca în sânul lui Adam. Găsea mereu pe masă prânzul sau cina calde, i se dădeau la timp cămăşile călcate. Peste două luni, Senia a cerut-o în căsătorie pe Nataşa şi a început să se pregătească de nuntă.
Când Rita a aflat că admiratorul s-a mutat la alta, mai întâi, de furie, şi-a pierdut vocea. Până atunci n-o părăsise nimeni, aşa că supărarea i s-a înfipt în inimăca un cui ruginit.
Ritocika a jurat să se răzbune pe nemernicul ticălos şi şi-a ţinut legământul. Mai întâi a vrut să-i strice lui Senia ziua, apărând la cununienepoftită. Dar apoi, fata vicleană a avut o idee genială. Tatăl Nataşei, un văduv frumos şi cu stare, se uita cu interes la Rita, fata cu păr bălai, ochi albaştri şi sâni plini, când venea pe la fiica lui. Margot îşi folosea toate armele când cocheta cu bărbatul. N-a trecut nici jumătate de an, că socrul lui Senia s-a căsătorit cu Margarita şi astfel ea a devenit soacra băiatului.
Fragment din romanul Dragul meu ticălos, de Daria Donţova, în curs de apariţie la Editura ALLFA, colecţia Strada Ficţiunii, Bestseller crime. Traducere de Antoaneta Olteanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
