Este cea mai recentă carte*) a marelui scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982. Reuneşte 22 de texte, majoritatea inedite, destinate a fi citite în public, pe care autorul le-a scris de-a lungul vieţii. Primul, care dă şi titlul culegerii, este cel ţinut la 17 ani, la absolvirea liceului, în prezenţa colegilor de clasă, iar ultimul, din 2007, a fost citit în faţa Academiei Regale a Spaniei şi a academiilor hispanoamericane corespunzătoare, precum şi a Regelui Spaniei. Un evantai tematic impresionant, o sinteză a obsesiilor literare ale lui Garcia Marquez: cum a devenit scriitor, despre orgoliu, despre singurătatea Americii Latine (discursul la primirea Premiului Nobel, în 1982, considerat o capodoperă a genului), despre poezie şi noul mileniu, despre idolii care "inspiră respect, admiraţie, dragoste şi, bineînţeles, mari invidii", despre militari, despre jurnalism, "cea mai frumoasă profesie din lume" care se învaţă făcându-l, despre iluziile secolului XXI, despre patrie şi altele. "Citind aceste discursuri" - mărturiseşte Gabriel García Márquez - "redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor."
"Omenirea va intra în al treilea mileniu sub imperiul cuvintelor. Nu e adevărat că imaginea le ia locul şi nici că ar putea să le facă să dispară. Dimpotrivă, le întăreşte: niciodată n-au existat în lume atâtea cuvinte cu o asemenea rază de acţiune, autoritate şi forţă ca în acest uriaş Babel al vieţii actuale."
"Am crezut mereu, spre deosebire de alte opinii foarte respectabile, că noi, scriitorii, n-am venit pe lume spre a fi încununaţi cu lauri, şi mulţi dintre voi ştiţi că orice omagiu public e un început de îmbălsămare. În sfârşit, am crezut întotdeauna că noi, scriitorii, nu suntem prin propriile noastre merite, ci prin blestemul de a nu putea fi altceva, şi că munca noastră solitară nu trebuie să ne aducă o răsplată mai mare şi mai multe privilegii decât cele meritate de cizmar pentru pantofii pe care îi face."
"Meseria de scriitor este poate singura care devine tot mai dificilă pe măsură ce se practică. Uşurinţa cu care m-am apucat să scriu într-o seara povestirea aceea nu se poate compara cu efortul pe care-l presupune pentru mine acum scrierea unei pagini. Niciodată nu ştiu cât voi putea scrie şi nici ce anume o să scriu."
Adăugată volumului autobiografic "A trăi pentru a-ţi povesti viaţa", această cărticică de puţin peste o sută de pagini e emoţionantă prin dezvăluirea obsesiilor unui mare scriitor, poate a oricărui scriitor, şi demonstrează că nu se poate face literatură fără anumite credinţe nezdruncinate.
*) Gabriel Garcia Marquez - N-am venit să ţin un discurs. Editura RAO, biblioteca Gabriel Garcia Marquez. Traducere din limba spaniolă şi note de Tudora Şandru Mehedinţi
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
