Din fericire pentru cititorii pasionati de istoriile interculturale, Mihai-Razvan Ungureanu, simpaticul nostru ministru de externe, ne ofera o cercetare istorica surprinzator de palpitanta pe alocuri*.
"Din punctul de vedere al prezentei sale intre preocuparile istoriografiei romanesti, abordarea unei asemenea teme nu are precedent" ni se spune din capul locului, dupa care aflam ca "bibliografia internationala a temei este enorma" si ca motivele convertirii ar fi, dupa Lewis Rambo, in numar de sapte: intelectual, mistic, experimental, afectiv, mesianic (motivul renasterii), coercitiv (v. evreii inrolati in armata rusa pe timpul tarului Nicolae I) sau pur si simplu pragmatic. Insusi numele Botezatu indica, in romaneste, convertirea.
Ca popor tolerant, ritmic invaluit (pustiit sau irigat, dupa caz) de fluxurile alogeniei, noi avem o vasta experienta in domeniu, fie prin romanii trecuti la mahomedanism de nevoie sau, mai rar, din afacerism, sau prin ortodocsii deveniti greco-catolici la uniatie, fie cu evrei crestinati sau catolici ardeleni care au trecut muntii in Moldova pentru a (re)deveni ortodocsi, basca unii mestesugari nemti din Transilvania, italieni s.a.m.d. Oricum, de cele mai multe ori cazurile se numara cel mult cu zecile, nu cu miile. De pilda, Condica suditilor din Moldova 1824-1825 - recensamant al locuitorilor aflati sub protectie straina - consemneaza, la o privire fugara, prezenta a 30 de convertiti la Iasi: 9 polonezi, 7 armeni, 5 lipoveni, 2 evrei, 3 nemti, 2 unguri, un italian si un "ungurean" (sudit austriac).
Trei studii ni-i prezinta, in ordine, pe Mihail Vitlimescu, bibliotecarul principelui Mihai Sturdza (1834-1849), "un caz exemplar de convertire izbutita", evreu crestinat din convingere, integrat relativ usor in mediile iesene, apoi familia ieseana Baiardi ("primul plan al capitalei Moldovei, desenat dupa regulile specific exacte ale profesiei, ii apartine inginerului topograf Joseph Anton de Baiardi, inchinat domnului Moldovei Mihai Sutu la 1819"), respectiv destinul lui Samoil Botezatu, "ins inteligent, practicant ortodox si ferm in credinta, cinstit, respectuos fata de autoritati si tenace in propriile proiecte. Nu pare omul momentului propice si nici un speculant de circumstante, dimpotriva, se conformeaza atent - intr-un mediu agitat de lipsa moralitatii si consecventei politice - unei conduite demne, austere, cu nuanta teutona". Daca i-ar fi cunoscut biografia (alaturi de Asachi, Samoil Botezatu a contribuit la infiintarea uneia dintre primele scoli de fete din Iasi), probabil ca Nicolae Steinhardt ar fi scris un eseu de toata slava.
Dar studiul exceptional al volumului este, din punctul meu de vedere, capitolul VII, Misiunile protestante in Moldova si Iasi. Rolul lor in convertirea evreilor (1835-1860). Habar n-am avut de existenta misiunilor britanice, in majoritate scotiene, stabilite in Moldova in prima jumatate a sec. 19 in scopul de a-i crestina pe evrei (nu si pe musulmani) si nici acum nu prea-mi explic ce treaba aveau scotienii la gurile Dunarii in chestia cu pricina. Anyway, The British and Foreign Bible Society il mandata in 1834 pe reverendul Dr. Benjamin Barker sa plece de la Smirna catre Valahia si Moldova, unde era dorit de Alexandru Ghica si Mihai Sturdza din ratiuni de consiliere pentru reforma educatiei publice. Aici, in prezentarea notelor lui Barker, apare cea dintai contributie magnetizanta a cartii lui Mihai-Razvan Ungureanu. Dupa Giurgiu ("700 de familii, cele mai multe bulgaresti, dar care vorbesc romaneste") reverendul ajunge-n Babilonul din preajma Hanului lui Manuc, unde inventariaza valahi, moldoveni, bulgari, greci, armeni, evrei, germani, maghiari, rusi, francezi, italieni si foarte multi tigani. De acum incepe infernul vesel: "Nedreptatea domneste aici fara opreliste, iar Satana imparateste fara sa fie tulburata. De cand ma aflu in aceste provincii am aflat ca Raul ia infatisari atat de oribile, incat depaseste puterea imaginatiei noastre. Infioratoare indiferenta lasa cu care sunt privite asemenea lucruri. Este practic imposibil pentru un englez care nu viziteaza tarile romane sa-si imagineze ce grad suprem de depravare a atins pacatul (...) Masura in care domneste raul pe aici se vadeste in usurinta cu care barbatul isi alunga fara scrupule femeia, numai pentru a o lua pe cea a vecinului. La fel poate si femeia sa procedeze cu propriul sot, doar ca sa se culce cu un alt barbat (...) Dreptatea nu este cunoscuta aici - se afla prea departe. Insa lucrurile acestea nu inseamna nimic in comparatie cu alte fapte ce nu pot fi mentionate".
In sfarsit, marea revelatie a cartii o constituie memoriile si corespondenta Catherinei Edward (1813-1861), sotia reverendului Daniel Edward, editate la Londra in 1867 (Missionary Life among the Jews in Moldavia, Galicia and Silesia) - o piesa unica, nefolosita la noi pana acum si care se impune tradusa numaidecat in romaneste. Cu un Galati "semibarbar", un Iasi in care "viciul nu isi ascunde rusinat capul", unde rusii sunt mereu gata sa invadeze locul, unde "totul se face prin inselaciune", iar "intamplarile bietilor evrei sunt atat de stranii" ("ca peste tot, si aici ura pe evrei este profunda, dar probabil nu va erupe curand, caci autohtonii sunt inapoiati in privinta civilizatiei. Nu este deloc imbucurator ca evreii sunt dispretuiti.") - e limpede ce material pentru cercetarile de tip Dan-Horia Mazilu, Ruxandra Cesereanu sau Adrian Majuru ar aduce traducerea acestor note.
De buna seama, cercetarea lui Mihai-Razvan Ungureanu va fi fost efectuata cu mult inainte de misiunea diplomaticeasca de varf a autorului, insa la ora de fata ea are toate calitatile pentru a-i colora atragator "campul heraldic".
*) Mihai-Razvan Ungureanu, Convertire si integrare religioasa in Moldova la inceputul epocii moderne, Editura Universitatii Al. Ioan Cuza, Iasi, 2004, 411 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
