Poeţi din toate generaţiile, foarte cunoscuţi şi aflaţi în atenţia publicului şi a criticilor literari sau dimpotrivă, cum sunt cei despre care vorbim în acest număr al Ziarului de duminică, sunt publicaţi în ritm constant de Editura Vremea în această colecţie de poezie.
George Mihalcea – Sacerdotul
Giurgiuveanul George Mihalcea, care a lucrat în forţele armate, a avut misiuni jurnalistice în străinătate, a realizat filme documentare, a optat în 1998 pentru o carieră civilă, este şi poet, calitate în care a publicat mai multe volume.
„delfinii copilăriei mele/ s-au dus să moară în alte mări/ mai puţin bântuite// în urma lor algele brune/ sufocă memoria verii de taină/ în care părul tău apunea/ peste blânde nisipuri/ iar secundele încărunţeau în cochilii// de atunci am devenit sacerdotul/ uitării ce urlă spre numele noastre ştiute/ şi doar nişte vagi urme de ţipăt/ încrustate în ochiul meu/ cel scurs de privire/ mai ţâşnesc către tine// eşti acum cea din urmă locuitoare/ de pe ţărmul rece şi mai singur ca moartea/ şi nu poţi vedea cum tandru-agonic/ trece prin tine amiaza tăcută/ a spaimei ce-l leagă pe SUNT de AM FOST” (Sacerdotul uitării)
Marius Marian Şolea – Chipurile omului
Gorjean, cu studii de teologie, fost funcţionar în Ministerul Cultelor, Marius Marian Şolea a publicat mai multe volume de poezii.
„Oamenii cresc înăuntrul lor animale/ pentru a-i sfâşia sufleteşte pe ceilalţi./ toate sunt de companie, nu sălbăticiuni./ din acest motiv/ nici nu le luăm prea mult în considerare,/ doar atunci/ când începem să ne punem problema iubirii,/ cu ceea ce se cuvine din asta,/ şi animalul fiecăruia devine mai expus/ prădătorilor săi naturali.//mările sunt foarte atente cu ţărmurile lor,/ aşa şi noi, oamenii.”( Despre noi)
Cornel Vlădeanu –Poezii
Cornel Vlădeanu (1936-2000) a lucrat ca farmacist principal, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări Chimico‑Farmaceutice (1973‑1990).
A debutat la revista Familia cu poemul „În timp” (1974). A publicat un volum de versuri şi a lăsat în manuscris mai multe piese de teatru.
„Am mâncat iconostase/ şi m-am sfinţit pe dinăuntru./ Atâta lumină e în mine/ încât zilele/ se leagă între ele/ prin aureole;/ seninul din carne/ îl împrumut cerului/ şi semăn/ din ce în ce mai mult/ cu un binefăcător,/ ce în lumină/ ştie întuneric/ mult cât o istorie.” (Psalm)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
