Ion Iliescu
Fragmente de viaţă şi de istorie trăită
Editura Litera
Cum recunoaşte chiar autorul, într-un Cuvânt înainte, cartea aceasta nu este una de memorii. Volumul adună texte despre care autorul crede că îl reprezintă şi care dau o idee despre evoluţia sa în timp. Există o succintă biografie, publicată anterior în "Revoluţie şi reformă", acoperind anii dinainte de decembrie 1989, câteva texte din anii 80, un text elaborat în martie 1989, cu intenţia de a fi transmis la postul de radio Europa Liberă, care n-a mai ajuns la destinaţie. În continuare - principalele momente ale revoluţiei române şi naşterii noii puteri, guvernarea Văcăroiu, alegerile din 1996 şi prima alternanţă la putere, ultimul mandat de preşedinte al României, elaborarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, bilanţul unei cariere politice, din nou în opoziţie. Volumul se încheie cu un text intitulat "Încotro societatea românească?" Răspunsul, spune Ion Iliescu, îl constituie apariţia Uniunii Social-Liberale.
"Am împlinit, la 3 martie anul acesta, 81 de ani - scrie fostul preşedinte. O viaţă de om, cu bune şi mai puţin bune. Am fost martor şi actor al multor evenimente, dintre care unele au schimbat cursul istoriei. În câteva dintre aceste schimbări se poate găsi şi contribuţia mea. (...)
Trecerea în revistă a istoriei celor 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, cu reuşite şi nereuşite, cu experienţe pozitive şi negative, cu bune şi cu rele, trebuie să fie prilej de învăţăminte pentru toţi, să ne inspire pentru a găsi căile cele mai potrivite de redresare şi de cuplare a României la procesul în curs de construcţie europeană, în condiţiile adâncirii procesului amplu de globalizare a economiei şi a vieţii sociale, în beneficiul tuturor cetăţenilor ţării."
"Sunt un om de stânga, nu neg şi nu-mi reneg trecutul. Mi-l asum, cu toate ale lui. Dar nimeni nu-mi poate reproşa lipsa bunei-credinţe în ceea ce am făcut. Şi nici faptul că nu aş fi evoluat, că nu aş fi învăţat din lecţiile pe care viaţa şi oamenii mi le-au dat. (...) Nu m-a interesat puterea în sine şi nu am folosit puterea pe care am avut-o pentru a face rău sau în interes personal. Puterea devine interesantă doar în momentul în care ai un proiect, şi ea devine un instrument pentru materializarea lui. Nimic nu corupe mai mult decât puterea. Şi trebuie să fii, moral vorbind, extrem de puternic pentru a nu te lăsa corupt de putere. Îmi place să cred că pe mine puterea nu m-a corupt. Mulţi au fost uimiţi de modul firesc în care s-a făcut transferul de putere în 1996, după ce domnul Emil Constantinescu a câştigat alegerile prezidenţiale. Cei care se aşteptau la altceva nu mă cunosc. Nu mi-am dorit puterea, în 1989, ci mi-am asumat o responsabilitate. Era normal să fiu primul care să respecte regulile la structurarea cărora lucrase.(...)
Formal, suntem o ţară cu toate instituţiile şi mecanismele unei ţări europene, membră a Uniunii Europene. În realitate, lucrurile sunt departe de a fi normale. Am fost şi sunt conştient de faptul că acestea sunt marile noastre slăbiciuni, cele care ne împiedică să progresăm. Nu ştiu să existe o soluţie miraculoasă care să ne vindece de aceste păcate. Cred doar că libertatea de circulaţie şi dreptul românilor de a munci în Europa vor permite, în timp, schimbarea profundă a României."
Volumul este bogat ilustrat cu imagini de la toate evenimentele discutate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
