Multa vreme am considerat intrebarea "Care ar fi cele trei (si aici ar putea urma: obiecte, carti etc.) pe care le-ati lua cu dumneavoastra pe o insula pustie?" drept o prostioara. Refuzam in primul rand sa iau in serios posibilitatea reala de a fi pus vreodata in situatia sa fac o alegere atat de drastica, apoi refuzam ideea de pustietate impusa ori asumata. In fapt, refuzam sa imi ierarhizez preferintele sau necesitatile. Am tot ras de intrebarea cu pricina pana cand viata chiar m-a pus intr-o situatie ce semana teribil de bine cu asa ceva: urma sa ma imbarc pe o nava spre a face un lung voiaj pana in Argentina si inapoi in Europa. Se stia cand e plecarea, dar nimeni nu putea sa jure cand va fi intoarcerea - trei luni, patru? Asadar, trebuia sa imi iau ceva de citit.
Sigur, un concediu nu dureaza trei luni! La fel de sigur e ca mai toti stim cand plecam si cand ni se termina sejurul, dar cred ca problema cartilor de luat cu noi in vacanta se exprima cu la fel de multe ezitari, indoieli, calcule ca si atunci cand calatoria e lunga, iar finalul ei - destul de aproximativ. Editurile nu prea te ajuta sa alegi rapid si oarecum sigur. Lumea cartilor la noi nu e asa de ordonata ca in alte parti: acolo totul e inseriat, pe preferinte, pe zone, pe hobby-uri etc. Noi traim inca intr-o perioada generalista. Chiar daca editurile au serii sau colectii, titlurile tot cam din aceeasi categorie a cartilor serioase, profunde se trag, astfel incat poti afla acelasi autor (cu aceleasi carti uneori) in diverse serii. In viziunea mea, cartea de vacanta are un specific atat in continut, cat si in forma. Trebuie sa fie usor manevrabila, rezistenta, aerisita in paginare si cu un corp de litera placut si neobositor ochiului. Usor de parcurs grafic, usor de parcurs ca subiect sau stilistic. Prima ei conditie este de a fi captivanta. Daca te si amuza, e cu atat mai bine. De ce pun pret pe amuzament? Pentru ca nu-mi inchipui ca ar exista cineva pe lumea asta care sa se incarce negativ propunandu-si totusi sa se relaxeze. In vacanta vreau sa ma rup de grijile de peste an, vreau sa uit de inflatie, de alegeri uninominale, de dispute politice, de scumpiri, de incalzirea globala, de situatia din Irak, de sefi, de colegi. In vacanta, spre a ma relaxa, trebuie sa fac ceea ce nu imi permit sa fac un an de zile. Adica sa n-am program, sa nu ma tortureze probleme existentiale cum ar fi: am platit oare intretinerea, trebuie sa fiu acasa ca vine citirea contoarelor, cine ia paine? Iar daca tot nu poti scapa de ele, macar poti rade de ele. Sau te poti relaxa vazand ca si altii au aceleasi probleme ca tine, ca altii sunt si mai nepriceputi sau si mai pagubosi decat esti tu. Colectia lui Radu Paraschivescu Rasu' lumii, de la Editura Humanitas, e foarte indicata pentru asa ceva. Este cred singura colectie de umor din ala la care razi din toata inima. Chiar si un rateu cum e Fara cap si fara coada de Mihai Gainusa poate fi privit cu mai multa seninatate in timpul vacantei, dar mai ales il poti intelege in economia unei colectii.
Chiar daca nu se afla in aceasta colectie, un spumos autor, excelent pentru un concediu placut, este si David Lodge. Opera tradusa a lui Lodge nu a fost inclusa intr-o colectie, dar sunt singur ca ar face cinste unei serii de vacanta cu Terapia, de exemplu. S-a mai tradus din acelasi autor Schimb de dame, Ce mica-i lumea!, Meserie!, Ganduri ascunse, Muzeul Britanic s-a daramat, Vesti din Paradis.
Daca vreti sa va amuzati, nu e rau nici Dan Chisu cu al sau Singur sub dus (mai putin, mult mai putin cu Garsoniera din padurea de macarale). Veti gasi o colectie de bancuri din perioada ceausista absolut adorabile, la care veti rade ca pe vremuri. Cele cateva zeci de pagini de lirisme si filosofari pot fi sarite sau parcurse gandindu-va cat de racoritoare va fi apa marii!
Pentru ca veni vorba de Chisu si de mai noua moda in randul vedetelor: scrisul. Nu va recomand sa va incarcati bagajele cu carti semnate de vedetele autohtone in voga: sunt plictisitoare, n-au sarm. Nu stiu cine le-a bagat in cap ca un autor adevarat trebuie sa fie cenusiu, cu morga, sententios (vorba basmului: "De i-a povatuit cineva, rea povata le-a dat, iar daca au facut-o din capul lor, prost cap au avut"). E penibil sa vezi cum se dau ca exemple morale, ca solutii de reusita in viata, in cariera si emit banalitatile ca pe niste profunzimi la care numai ele, vedetele, au acces.
Biografiile, jurnalele si, in general, orice tip de literatura documentara (sau nonfiction) se citesc cu multa placere si cu mult profit. Daca va tin nervii, puteti incerca cele trei volume ale Ninei Cassian Memoria ca zestre, un jurnal cu putine dezvaluiri despre epoca traita (mai ales cea stalinista), dar vesel nevoie mare cand insiruie amorurile devastatoare ale unor Geo Dumitrescu, Ov.S. Crohmalniceanu, Marin Preda. Nicolae Breban etc. etc. etc. (ar trebui multe "etc.") pentru doamna Nina. Jurnalul Ninei Cassian vine parca sa confirme tot ceea ce se zvonea, se barfea despre ea. Nu erau barfe, era ca in bancul ala cu Radio Erevan: "E adevarat ca....?" "Da".
Urmariti, prindeti, arestati de prin librarii Leonard Cohen pentru ca vine la Bucuresti in septembrie si e bine sa va familiarizati cu biografia si opera sa (nu numai muzicala) gratie eforturilor lui Mircea Mihaies, traducator si exeget al lui Cohen.
Despre nevrozele vedetelor de la Hollywood, puteti afla din Marilyn pe divan de Michel Schneider. E vorba, desigur, de Marilyn Monroe, dar nu numai despre ea!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
