Intr-o margine de padure, un post de paza roman este atacat de un grup de luptatori daci. Inclestarea este aspra. Falxurile lungi si curbate ale dacilor se lovesc cu putere de scuturile legionarilor romani. Acestia contraataca. Dacii se repliaza si se retrag. Spectatorii aplauda si ii incurajeaza pe combatanti. Spun spectatori deoarece ne aflam, de fapt, la o reprezentatie istorica, pusa in scena de un grup de entuziasti clujeni, in frunte cu arheologul Cristian Roman, cercetator la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
- Cum a aparut ideea acestor evocari istorice?
- Spectacolele de acest gen sunt o noutate doar pentru Romania. In Europa, din Franta si Germania pana in Austria, Ungaria si Bulgaria, ele se practica de ani buni. Dar, inainte de a vorbi despre ele, as vrea sa evoc in cateva cuvinte drumul lung parcurs pentru a ajunge aici. Totul a inceput in primavara lui 2007, intr-o seara, la Sarmizegetusa, cand, la un pahar de vorba, trei visatori interesati de epoca daco-romana au pus bazele unei asociatii numite Terra Dacica Aeterna, prima de acest gen din Romania. Cei trei erau Paul Cheptea, profesor la Facultatea de Arte si Design din Cluj-Napoca, arheologul Dorin Alicu de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei si subsemnatul. Scopul asociatiei era refacerea vietii civile si militare romane si dacice de la sfarsitul secolului I - inceputul secolului al II-lea, adica de la sfarsitul regatului dac si inceputul provinciei romane, ca si popularizarea acesteia in scoli, dar si in randul publicului larg. Cel mai entuziast dintre noi a fost Paul, care a inceput prin a-si confectiona un costum de soldat roman, cu toate elementele constitutive, de la casca la sandale, pana in cele mai mici detalii. Dupa un an costumul sau era gata, lucrat aici, in Cluj, cu niste mesteri locali.
Ideea de inceput, aparent utopica, prinsese contur. Mai mult, grupul fondator a sporit pana la noua membri, cu cele mai diverse profesii - arheologi, graficieni, pictori, sculptori, cercetatori, doctoranzi. In iunie 2007 ne-am inregistrat ca asociatie si am inceput sa functionam in mod oficial. Costumul de legionar roman al lui Paul m-a ambitionat, asa ca am inceput sa-mi lucrez un echipament similar. Apoi a aparut al treilea costum. Totul mergea incet, chiar foarte incet, dar noi visam de pe atunci la spectacolele cu daci si romani despre care m-ati intrebat la inceput. Am gasit sprijinul unor oameni inimosi de la Cluj si Sarmizegetusa, care ne-au oferit suport financiar ca sa putem face publicitate, pentru a sensibiliza audienta. Am realizat cca 150 de mape de prezentare a ideii, incercand sa gasim sponsorizari, cu speranta ca lumea va fi interesata de subiect. Si multi s-au dovedit interesati, mai ales in ceea ce priveste partea cu dacii. Din pacate, interesul a ramas mai mult la nivel declarativ.
- Si, totusi, cu ce ati inceput?
- Aveam primele costume de romani si trebuia sa incepem sa le valorificam. Asa au inceput vizitele in scoli. Cu rezultate neasteptate. Am fost primiti cu un entuziasm de nedescris la Cluj si la Beclean. Ceea ce faceam noi erau, de fapt, lectii de istorie pe viu. Cu alte cuvinte, prezentari teoretice, dar si practice ale echipamentului militar roman. Copiii puneau mana pe un "gladius", pipaiau tunica, ba chiar puteau imbraca diferite elemente ale costumului. Ideea realizarii unor costume de daci s-a concretizat curand. In scurt timp am avut si opt "daci" in echipa noastra, cu echipamentul adecvat. Desigur, si acesta a fost realizat suta la suta prin efortul si investitia individuala ale fiecaruia dintre noi. Din sponsorizari, am mai cumparat din Germania un costum de roman care costa peste 1.000 de euro.
- Cat este fapt autentic si cat fictiune in aceste costume/echipament?
- La romani, dispuneam de toate informatiile istorice necesare pentru a reconstitui modul de viata si costumul militar. Asa incat rezultatul este conform adevarului istoric. La daci, situatia a fost intrucatva diferita. Pentru a reconstitui costumul dac, am apelat la sursa cea mai de incredere: imaginile dacilor de pe Columna lui Traian si de pe Monumentul de la Adamclisi. Am consultat descoperirile colegilor arheologi si informatiile existente despre celti si germanici, care traiau in aceeasi perioada in spatiul european. Am analizat imaginile pe care le aveam si am incercat sa le transpunem in practica. Pentru tesaturi, am folosit materiale care se foloseau in perioada respectiva, adica in, canepa, piele si lana. Pentru armamentul dacilor, am apelat la colectiile Muzeului de Istorie din Cluj si, dupa modele existente aici, am construit o sabie lunga, curbata, pentru doua maini, asa-numita falx, si una scurta, cunoscuta sub numele de sica. Apoi am inceput sa le testam pentru a intelege practic cum se lupta un roman cu un dac, cum isi foloseau echipamentul de lupta. Ne intalneam pe o pajiste la marginea Clujului, la Faget, si exersam. Pentru un neavizat, totul parea o joaca de copii. Dar era o joaca serioasa si... periculoasa. Asa ca ne-am confectionat replici din lemn ale armelor, ca sa nu ne ranim. De aici si pana la spectacolele luptelor dintre daci si romani nu a mai fost decat un pas.
- Cum se desfasoara un asemenea show? Cine face scenariul si regia?
- Ca in teatrul de sorginte populara, avem de a face cu o opera colectiva. Oricare dintre noi poate propune un scenariu, o mica sceneta care are in centrul sau confruntarea dintre daci si romani. Discutam subiectul si convenim asupra firului epic pe care trebuie sa-l urmam, asupra personajelor si a replicilor. Urmeaza repetitiile, cu si fara costume, apoi spectacolul. Desigur, luati de iuresul "bataliilor", adesea replicile stabilite se modifica, apar improvizatiile; din nou, la fel ca in teatrul popular. In acest an, am prezentat spectacole la Costesti, Sarmizegetusa, Arad, Cluj, Huedin si Zalau.
- Un scenariu?
- De pilda, la spectacolul de la Huedin, am imaginat un post vamal roman. Un centurion si cativa soldati fac de paza. Un grup de daci care insotesc o printesa se apropie si vor sa treaca in provincia vecina. Ei au in bagaje arme, romanii ii controleaza, le gasesc armele si se isca o busculada. Un dac este omorat, iar printesa este retinuta in tabara romana. Motiv pentru un atac al dacilor asupra postului vamal.
Interesant este si faptul ca, mai nou, aceste spectacole sunt interactive. In cadrul lor, organizam ateliere pentru spectatori. Avem trei arcuri, cateva lanci si sulite si, la un moment dat, intr-o pauza a "bataliei" dintre daci si romani, invitam spectatorii in arena sa traga cu arcul sau sa ia parte la un concurs de aruncare cu sulita. Cand ne-a venit aceasta idee, nu am banuit ce succes extraordinar va avea. Nu o sa credeti, dar la spectacolul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la atelierul tragerii cu arcul s-a facut o coada de peste 50 de baieti si fete.
- Ce planuri aveti pentru viitor?
- Vrem sa recream nu numai batalii, ci si o tabara militara romana si o tabara a dacilor, sa reconstituim o zi din viata lor, cu tot ceea ce faceau acolo, cum mancau, cum dormeau. Am vrea sa initiem la Cluj un festival cu tenta istorica, similar celor din Occidentul Europei, care sa devina o traditie, unde comunitatea sa se implice si sa se manifeste nemijlocit. Sau sa organizam un balci medieval, cu tot ansamblul spectacular care il presupune. Ideea este tocmai aceasta: de a sensibiliza comunitatea pentru a nu-si uita trecutul, pentru a-si cunoaste radacinile si a se ancora in ele.
Interviu realizat de Radu Constantinescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
