Va intoarceti din concediu. Va intalniti cu un coleg, un vecin, o cunostinta, o ruda (nu zic un prieten, ca ala nu e prieten) care, in cunostinta de cauza de unde veniti, simte nevoia sa va spuna ceva legat de asta. Si spune: „Da’ nu prea te-ai bronzat!"
Sunt mai multe lucruri de comentat. Am sa incep cu cele mai putin importante. Mai intai, omul nu practica minima prudenta de a verifica justetea informatiilor pe care socoteste ca le detine. Poate ca, in ciuda a ceea ce crede el, n-ati fost la mare, ci intr-o expeditie speologica la orizontul -120 m, caz in care actiunea soarelui e mai slaba.
In al doilea rand, poate ca a plouat non-stop. Sau – fara ca interlocutorul dv. sa stie asta – suferiti de o boala severa de piele, care exclude expunerea la soare. Ori, mai banal, nu va bronzati, cel mult va ardeti.
In fine, e foarte posibil sa va numarati printre cei care NU se duc la mare (si nicaieri) ca sa se bronzeze. EU fac parte din aceasta gasca. Suma tuturor momentelor in care am stat intins pe plaja, in vreo patruzeci de ani de mers la mare (am mai sarit cateva vacante), trebuie sa bata undeva spre o ora si jumatate. Aviz tututor cunostintelor mele.
Dincolo, insa, de toate aceste consideratii si ipoteze, la care cetateanul din fata dv. nu e obligat sa se gandeasca (decat, ma rog, daca apartine infimei minoritati a oamenilor politicosi si/ sau grupusculului inca mai marunt al iubitorilor de semeni), exista o intrebare simpla: DE CE va spune „Da’ nu prea te-ai bronzat!"? Ca sa faci un lucru, oricare, trebuie sa ai un motiv, nu?, ca doar nu vorbeste gura fara tine.
Va spune asta ca sa va faca placere? PRESUPUNE ca asta o sa va faca placere? Bine, sigur, exista si imbecili, dar nu-s totusi chiar asa de multi si – in plus – imbecilii nu prea pun intrebari.
Asadar STIE ca n-o sa va faca placere, indiferent care ar fi raspunsul dv., indiferent care ar fi motivul pentru care sunteti mai putin bronzat decat s-ar fi asteptat el (sau mimeaza ca s-ar fi asteptat).
Dupa cum sigur stie ca n-o sa va faca placere daca va spune „Vai!, ce-ai slabit!, sper ca a fost intentionat, nu e vreo boala, nu?" Sau „Esti gravida!... Ah!, scuza-ma, mi s-a parut..." Sau „Am auzit ca de la voi se dau oameni afara, tu mai rezisti?".
N-are rost sa continui lista. Le stiti pe toate, le-ati auzit pe toate. Si, da, cred ca stiti si raspunsul la intrebarea „De ce vi se spun asemenea lucruri?", desi – cel putin in unele cazuri, cand aveti in fata oameni la care tineti sau pe care ii apreciati – va e greu sa acceptati acest raspuns. DE-AI DRACULUI - asta e raspunsul. Pentru ca le face placere sa va faca neplacere. Sigur, mascheaza asta (prost) sub pretextul ingrijorarii amicale. Dar nu e greu de vazut cum stau lucrurile in realitate: e suficient sa va uitati in ochii lor.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
