R''estul si Vestul (Mihaela Miroiu & Mircea Miclea, Polirom, 2005) este marturia unor oameni care simt ca traiesc in doua lumi si resimt intr-un fel personal si intens raportul globalizare-localism. Ei se afla in trecut pentru occidentalii pe care ii cunosc in periplurile lor academice, dar pentru conationali se gasesc intr-un viitor pe care unii il asteapta si de care altii se tem.
Ceea ce face calitatea exceptionala a acestei carti de amintiri, atitudini si analiza in numele experientei personale a realitatilor trecute si prezente este ideea ca, dupa cum o spune Mircea Miclea, "confruntarea cu ei (occidentalii, n.n) a fost de fapt confruntarea cu noi insine" si ca aceasta confruntare a avut loc din perspectiva unor oameni "prea doldora de autenticitate taraneasca" incat sa se cenzureze intruna, dupa cum observa Mihaela Miroiu.
Am vazut undeva publicitatea pe care si-o facea o echipa de jurnalisti care puneau pe tapet, unul dupa altul, aventurile din biografia lor. Formula era: "Ne-am antrenat pentru sinceritate" si aceasta formula urma sa garanteze calitatea sinceritatii jurnalului pe care urmau sa-l editeze. Mihaela Miroiu si Mircea Miclea n-au avut nevoie sa se antreneze: ei sunt sinceri de-a dreptul, radical. Nu e de mirare deci ca, abia aparuta, cartea celor doi a starnit reactii de moralitate si morga academica chiar la nivelul cotidianelor. Dar nu atat feminismul Mihaelei Miroiu - unul dintre cel mai vechi si de cea mai buna calitate de la noi -, cat confesiunile lui Mircea Miclea au produs aceste reactii. Or, ceea ce ne propune el prin amintirile si analizele sale existentiale este, pur si simplu, angajarea in libertate: "Nu-mi teoretizez libertatea, ci o traiesc pur si simplu, intens, plenar, pana in varful unghiilor".
Am auzit adesea in ultimii ani predici in limbajul de lemn despre felul cum se cuvine acum, in democratie si civilizatie, sa ne consumam ratia de libertate ce ni s-a oferit. Mircea Miclea vorbeste insa despre libertatea pe care, oriunde si oricand, ne-o asumam sau nu cu totul personal, iar daca ne-o asumam, atunci ea face din noi cu adevarat persoane. Numai aceasta libertate ne angajeaza autentic, numai ea este constructoare de institutii si de tesut social.
Acest autenticism de buna calitate face pereche cu cel al generatiei ''27, cu cel al lui Eliade, Cioran sau Noica. Este o buna promisiune pentru ceea ce ar putea insemna o alternativa la ofilita "spiritualitate" oficiala. De aceea se cuvine sa ne intrebam nu de ce, ci cui i-e frica de Mircea Miclea?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
