- Fii atent, Anda nu era o cunostinta facuta-n seara aia, aveam un trecut impreuna, nu se punea problema de texte si talente, comunicam telepatic - si eu, dupa enspe mii de experiente, inclusiv, deja, patru ani de casnicie, tot nu stiam, tot nu-ntelesesem nimic, ca femeia zice "Nu" ca sa te provoace, e dansul ei nuptial, nene, care cere dansul tau, cocoseala ta, e un ritual, ce dracu'', ca daca ar vrea intr-adevar sa fie "Nu" n-ar zice "Nu", pur si simplu nu s-ar pune in situatia de a zice "Nu" sau "Da". Anda venise la mine acasa stiind ca sunt temporar singur, pai daca vine asa, ce confirmare iti mai trebuie dobitocule, ca ti-e tie frica sa fii violent, da'' daca ea tocmai asta asteapta, nu s-o bati - desi, uneori... -, dar s-o iei pe sus, sa n-asculti ce spune, s-o convingi, nene, s-o ametesti, femeia asta vrea, sa fie ametita, ca sa poata spune dupa aia, oricui si mai ales siesi: "Ce era sa fac, daca ma ametise in halul ala?"... Nimic nu-ntelesesem si nimic n-am inteles pana azi, stau si-ti explic tie, adica-mi explic mie, da'' daca dispari tu si-apare Anda sau Daniela Gyorfi, io tot asa fac, daca ea zice "Nu", eu zic "Asta e", e un blestem... Asa de tare s-o fi bucurat Anda de delicatetea mea, ca vreo cinci ani n-am mai vazut-o...
- Bine, vino la Carmen.
- Du-te, ba, dracului... Ma rog, am mai avut eu niste flirturi pe la serviciu, inutil sa-ti mai spun ca nici unul dus prea departe. Culmea e ca prin... aaa... felul meu de-a fi... stii ce vreau sa spun... nu numai ca am penetrat intotdeauna toate bisericutele din toate cele jdemii de servicii prin care-am trecut, dar am fost simpatizat cam peste tot si as fi putut pur si simplu sa-mi aleg. Pe bune, nu exista gagica la care sa fi vrut sa ajung si sa nu fi ajuns. Ce se-ntampla dupa ce ajung, asta e alta mancare de peste... Chestia cu ajunsul e valabila chiar si pentru alea intalnite pe strada. Cu Sanda am ramas in relatii simpatice, pacat ca s-a mutat in alt cartier si nu prea ne-am mai intalnit. Luminita... pe Luminita era scris s-o pierd, sa dispara brusc... In schimb, Coca... Coca arata de nu era adevarat! Eram in limba dupa ea, i-as fi lins talpile picioarelor. Destule tipe pe care le-am intalnit erau oarecum "genul meu", dar Coca a fost singura care era exact genul meu. Ce s-a intamplat? Stupid: pentru ca nu i-am spus de la inceput ca sunt insurat - chestie care cu siguranta n-ar fi fost fatala -, mai tarziu n-am stiut cum sa ma descurc: de ce trebuie sa plec la o anumita ora, unde locuiesc, telefonul, chestii de-astea. In consecinta am disparut, zgariindu-ma pe ochi. Ne-am reintalnit peste cativa ani, cand am descoperit ca ne-am nascut la o zi diferenta (si niste ani, ma rog...), chestie pe care am fost si intr-un bar impreuna si ea m-a intrebat daca m-am insurat intre timp. Evident, am zis "Nu" fara sa mint, dar... Ti-as mai da un amanunt, asa, ca sa vezi ce dobitoc sunt: in ciuda faptului ca era rupere de misto, cand am cunoscut-o Coca n-avea un prieten, dovada fiind ca m-a lasat sa vin s-o iau de la serviciu, o sunam, ma-nvatasera colegele ei... N-ai vrea sa vorbim despre altceva?
- Tu vorbesti.
- E drept. Lista aventurilor adulterine, in sensul consacrat, e fulgerator de scurta. Pe Nona am cunoscut-o la un curs, la Sinaia, si mai tarziu, la Bucuresti, am fost la ea. Divortata, singura, cu hormonii galgaind - ca si ai mei, de altfel. Am facut-o, dar am ramas cu un gust amar... Nu fi tampit, nu era de la hormoni! Adevarul e asta: daca nu exista nici o farama de sentiment, futaiul chiar e tot una cu laba. Sunt doar doua diferente: inainte, tot efortul de-a ajunge acolo, si dupa, daca ai motive sa fii mandru, chiar si numai fata de tine, ca ai pus-o cu tipa aia.
Dar in timp ce, nu. E tot aia. Mai rau, ca vezi si simti chestii care poate nu-ti plac. Totusi, am revenit peste cateva zile, pe urma peste cativa ani! Ultima oara a fost un cosmar, am ramas peste noapte, ea a vrut sa ma respinga, dar nu cum ziceam mai inainte, era chiar disperata ca o s-o facem
si-o sa dispar din nou in ceata, mi-a si zis-o, nu ca un repros, ci doar ca sa se justifice. Ei, bine, atunci, singura data in viata mea,
m-am trezit si eu sa insist, drept care a cedat, fireste, iar a doua zi, tot fireste, eu am disparut in ceata definitv.
- Si, deodata, Carmen...
- Hai sa facem o pauza. Nu! Daca facem o pauza e mai rau. Bine. Si a aparut Lulu... Lulu... Pe Lulu am iubit-o foarte tare, am fost indragostit lulea de Lulu, am fost mort dupa ea, imi tremurau picioarele cand aparea... Dar... Prima data ne-am oprit inainte de-a ajunge prea departe pentru ca ea, cu o franchete fara ocolisuri, mi-a spus "Eu am nevoie de cineva care sa se tina de fundul meu" - apropo de faptul ca eu puteam sa ma intalnesc cu ea din an in Paste si numai pe fuga... Trebuie sa-ti spun insa ca ne-ntelegeam incredibil, doar din priviri si sferturi de cuvant, nu era vorba doar de atractie si de amor, era mult mai mult, o singura data mi s-a mai intamplat asta, mult mai tarziu... Am abandonat, deci. Eu. Ceva a ramas, insa, un anume magnetism, scurtcircuite telepatice, ceva. O vreme nu mi-a mai vorbit - eram colegi de serviciu -, si pe buna dreptate, pe urma m-a iertat si am inceput sa comunicam oarecum normal. Intre timp s-a maritat, am fost la casatoria ei. Acel ceva a continuat sa existe. Si - peste patru ani (vezi bine c-o am pe asta cu revenirile peste ani!) - ne-am recuplat, de data asta pana la capat, pana la toate capetele, mistuitor si fara nici o opreliste, fara macar grija de-a salva aparentele, stia si portarul institutului. Au fost cateva luni de vis. Dar... Pierderea lui Lulu - nu c-a fost soarta cruda, nu c-a murit, Doamne fereste, nu c-a emigrat, ci pe mana mea, din profunda mea idiotenie! - a fost unul dintre cele mai stupide, mai cretine lucruri pe care l-am facut vreodata. Sigur ca pe Corina o iubisem mai mult si s-a rupt jumatate din mine cand a plecat, dar azi nu sunt foarte sigur cum am fi fost impreuna dupa o vreme... Lulu, insa, era perechea mea, era cea mai pereche a mea. Stiu, stiu, nu fa mutra asta, o sa ajungem si acolo... Am renuntat asadar la perechea mea, din toate motivele pe care ti le-am zis, luate impreuna, si m-am intors umil in singuratatea mea institutionalizata marital. Deschide urechile larg si asculta cum merge lumea si nu scrie in nici o carte: intre ultima dimineata petrecuta cu Lulu - cu acea unica exceptie, la Nona, aventurile mele se consumau ziua, n-am avut tupeul alora care zic ca pleaca in delegatie etc. -, intre acea dimineata si prima data cand, dupa aceea, am facut dragoste cu o femeie au trecut sapte ani. Ei!, ei!, de ce exagerezi asa?! Sase ani, zece luni si cinci zile.
- ...
- Iti povestesc toate astea pentru ca... trebuia sa le povestesc odata si-odata cuiva... Si daca nu tie, atunci cui?
- Sa fie primit.
- Du-te dracului! Sa ne intelegem, asta nu-i o imputita de psihanaliza. Stii ca nu cred in chestiile astea. Adica, ma rog, cine simte nevoia s-o faca sanatos, daca poate fi sanatos, inainte sau dupa... Vreau sa spun ca mie nu-mi trebuie. Asa ca nu astept sa traga careva vreo concluzie, tu sau oricine altcineva... ca, ti-am zis, daca vrei, folosesti ce vrei si cum vrei, stiu eu ca scriitorii se caca pe ei de placere sa afle cele mai sofisticate mizerii umane, ca altfel nu-i da imaginatia afara din casa... iarta-ma, sunt putin tensionat... toate lucrurile astea, stii, traite unul cate unul, par perfect normale, viata are suisuri si coborasuri, la-la-la, sa fim iubiti... dar cand le pui unul dupa altul, arata ca dracu''... Si totusi, vreau sa-ti fie clar, n-am venit la tine sa ma exorcizez, sa ma sfatuiesc, sa ma lamuresc, sa ma ia mama naibii! Am venit si-ti spun toate prostiile astea pentru ca... numai pentru ca TOTUL TREBUIE SPUS, mai devreme sau mai tarziu, chiar daca tipul ala, Edgard Wibeau, mai tii minte, din Noile suferinte ale tanarului W. - ce vremuri erau atunci la Bulandra! - ii spunea, de dincolo de moarte, iubitei lui: "Nu, nici macar tie nu ti-am spus tot! De altfel, eu cred ca cine spune tot nici nu mai e om". Cum iti explici tu ca tin minte replicile din piesele de-atunci si acum nu ti-as putea spune despre ce mama ma-sii era vorba in filmul la care m-am uitat aseara ca Gonzo, era de razboi, politic, de dragoste - nu stiu, da'' m-am uitat atent! Si sa nu spui ca e vorba de varsta, ca ti-ai luat-o! Si sa nu spui nici ca erau piese si filme mai bune - erau, dar nu asta e chichirezul. Apropo, mi-ai aflat si mie, cum te-am rugat, ce naiba e un chichirez si ce dracu'' e o fofarlica? Nu, sigur, n-ai tu timp de de-astea... Chichirezul e legat de ani, dar nu de anii mei, ci de anii lumii! Traiesc in alta lume. Nu e nici mai buna, nici mai rea - e alta. Cand aveam 16 ani si ma simteam cu Alice asa cum m-as simti cu Dumnezeu, asta avea legatura cu varsta noastra, dar avea legatura si cu varsta lumii, cu lumea insasi, cu tot ceea ce se intampla in jurul nostru, nu numai in casa aia in care am trait unul langa celalalt dooscinci de ani, ci peste tot in oras, in tara, in lume... Starea noastra avea legatura cu topaitul lui Aldrin pe Luna, cu miscarea anti-Vietnam, cu Woodstock-ul, cu prima grefa de inima, cu Liviu Ciulei, Ilie Nastase, Marin Sorescu, Petru Popescu, Pink Floyd, Emerson, Jethro Tull, cu revista Sinteza de la Centrul Cultural SUA, cu Science et vie, Paris Match si Cristian Topescu!...
- Ia o tigara.
- Bine. Multumesc. Deci, ce spuneam?
- Spuneai despre Carmen.
- Nu.
- Mai pune-mi niste vodca.
- Da, stai putin... Ce s-a-ntunecat!... Ziceam de...
- Ziceai de Carmen.
- N-am ce sa-ti spun despre Carmen! Carmen este... Nu, n-am ce sa-ti spun despre Carmen. Ce vrei sa-ti spun!? Am supravietuit. Amandoi, de altfel.
- Cu ce pret?
- Cu ce pret?! Exista un pret al supravietuirii?!
- Evident.
- Du-te, ba, d-acilea... Misc mainile si picioarele, nene! Am puls, am tensiune, daca ma pui la EKG se zbatane ácele! Nici dracu''
n-ar fi crezut in miracolul asta!
- Bine, atunci povesteste-mi despre Carmen.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
