Who the Fuck Is Alice? (2)
- De agatat am agatat pe rupte, si singur, si cu Adi, dar totul se reducea la ziua aia, fie ca dispareau in ceata, fie ca nu le mai cautam eu, fie ca, de exemplu, una blonda si mistocuta pe care o pescuisem in Cismigiu, la groapa cu nisip, era cu frate-su, ala avea vreo patru ani si se juca acolo, cand am sunat-o a doua zi mi-a raspuns ta-su'', eu: "Buna ziua, va rog frumos cu Roxana" sau cum naiba o chema, el: "Te bag in pizda ma-tii!!".
M-am lamurit repede ca, la fel ca tatal Loredanei, era exasperat de viata mondena a fi-sii, dar in loc sa-l bag si eu undeva si sa-nchid, am stat sa-l conving ca eu nu-s cine crede el si l-am adus pana la o discutie amicala, m-a-ntrebat ce note am la scoala, i-am zis, mi-a zis: "Vezi? Da'' ea are numai 4 si 5... ", mai sa-si ceara scuze pentru "introducere", cred ca eram sarit, de fapt si-acum asa fac, vine cate un dement in redactie sa-mi explice cum il gazeaza Securitatea cu sarin si eu iau pixul si incep sa-mi notez, am eu pasarica asta ca oricine merita sa stai de vorba cu el... aaaa, ce spuneam?
- Despre Carmen.
- N-am zis nimic despre Carmen, lasa-ma-n durerea mea!... Gabi vine la rand. Gabi era departe de Claudia Schiffer, dar a fost prima mea partenera, ca sa zic asa, oficiala. Mergeam impreuna la ceaiuri, la film, pe strada, la cumparaturi, peste tot, iar cand eram singuri, ne mozoleam si o pipaiam. Atat. Am mozolit si-am pipait in anii aia vreo trei plutoane de gagici si pe nici una n-am dezbracat-o, fie si partial, d-apai sa-i fac oarece. Cu exceptia lui Nuti! Era s-o uit pe Nuti! In preajma Revelionului, aveam cinspe ani, am mers cu ai mei la o sfestanie de casa noua. Adultii au ramas la masa, cu popa cu tot, iar noi ne-am tras in camera ei, unde repede am ajuns de-a latul patului. Dupa o vreme, s-a ridicat brusc, si-a luat ceva din dulap, pe care l-a ascuns sub bluza, si-a intrat in baie. Cand s-a-ntors, isi schimbase pantalonii cu o fusta scurta! Tin minte ca toate, bluza, pantalonii, fusta, erau negre. Am reluat de unde ramaseseram si ea - ca eu, tot bleg - mi-a condus mana sub bluza, purta combinezon si abia ce i-am apucat sanul ca si-a bagat si ea mana si, tragand de combinezon ca sa ajung eu la piele, i-a rupt breteaua. Era prima data - si singura, pentru urmatorii doi ani - cand mangaiam un san dezgolit si pot sa-ti spun ca mi-a placut... Tot pentru prima data, l-am si sarutat (nu mai tin minte daca m-am ocupat si de celalalt) si, mai ales, alta premiera, i-am bagat mana intre picioare, frecandu-mi degetele de chilotii ei. Atunci instinctul a functionat intr-adevar, dar n-am indraznit mai mult si da-mi voie sa spun ca nu regret. Fata era evident nimfomana, eu eram si mai evident complet nepregatit, iar de parinti si de popa ne despartea doar o usa. Mi-ar fi trebuit, la varsta aia, ori o femeie care sa ma invete, ori o relatie bazata pe un sentiment care sa compenseze dubla lipsa de experienta, dar asa... Asa, singurul lucru cu care m-am ales a fost faptul ca in noaptea aia am facut laba prima data, fara sa inteleg prea bine ce mi se-ntampla... Daca ma gandesc bine, n-au lipsit totusi ocaziile de intimitate. Am fost singur in casa cu Gabi, la ea, ca si cu o alta tipa, de care-mi amintesc, vag, ca locuia pe undeva pe langa Salvare, intr-un bloculet cu interfon (rarisim pe vremea aia), era din high-society, avea doi-trei ani mai mult ca mine, stiu ca m-a servit cu saratele, parca si cu whisky... stii, e o chestie... Pe de o parte, sigur ca acum ma minunez si ma oftic de toate astea, dar, pe de alta parte, nu stiu cum sa spun, asa erau vremurile, o tipa putea sa aduca linistita un tip in casa fara teama c-o sa sara s-o violeze...
- Ceea ce...?
- Ceea ce nimic. Erau alte vremuri, asta e... Unde ramasesem? Da, ma rog, au urmat alte enspe gagici, da'' tot numai asa: ceaiuri, dansuri, pupici, mers de manuta... A!, stai, ca nu mergeam numa'' la petreceri, mergeam si la cofetarie, la teatru, la expozitii - cum ziceam: alte vremuri. Da'' grosul erau plimbarile. Dom''ne, bantuiam pe strazi de ne sareau capacele, cred c-aveam toti senile, nu picioare. In doi, in sase sau in cinspe, bateam strazile si vorbeam. Enorm vorbeam. Cred ca vorbeam cam saispe ore pe zi. Despre orice. Despre sensu'' vietii, despre dragoste, despre scoala, despre profesori-colegi-vecini-prieteni (barfe, adica), despre situatia interna si internationala, despre muzica si sport, despre teatru, proza si poezie (am recitat sute de poezii pe strada), despre orice... In fine, nu despre asta era vorba, desi... Dupa Adriana, al doilea moment-cheie pentru mine a fost Vicky. Aveam saptispe ani si totul parea sa se intample de la sine. A fost prima - si una dintre putinele - relatii complete... ma rog, aproape complete... Sentimente, senzualitate, comunicare, buna-dispozitie, viata sociala. Ne miram descoperind ca mai exista lucruri pe care nu le-am facut impreuna - de exemplu, nu stiu cum, da'' n-am apucat sa ne plimbam cu barca. In rest... Cu Vicky a fost de la inceput misto, dar si ciudat. Nu ma lasa s-o conduc acasa si nu stiam, nici dupa un an, unde locuieste. Bine, sigur, daca-mi incordam muschii puteam sa aflu, dar parca-parca mi s-a parut si mie... nu ca e mai bine asa, nu, da'' daca ea nu voia, ce rost ar fi avut sa... Mult mai tarziu am aflat sau am inteles din niste aluzii ca taica-su s-ar fi sinucis, nu stiu daca asta are vreo legatura... Stiu ca avea un frate mai mic, pe care nu l-am intalnit insa niciodata... In fine, fapt e ca ne intalneam (in afara de scoala, ca eram colegi, eu la Mate, ea la B) numai asa: ma suna ea (n-avea telefon acasa, sau cel putin asa mi-a zis, suna din oras) si ne intalneam. Eu n-aveam cum s-o caut, ceea ce in vacante si, mai tarziu, dupa sfarsitul liceului era, iti dai seama, cam nasol. Vicky s-a straduit mereu sa-mi tempereze sentimentele si, mai ales, pornirile lirice. Ca s-o lasam asa. Asa cum? Asa - natural, superficial, fara promisiuni si juraminte. Carpe diem si-atat. Arata foarte sexy, era exact pe gustul meu, semana putin cu Jane Fonda si eu eram topit dupa Jane Fonda. Dom''ne, nu stiu cum sa spun, am fost singuri, in casa la mine, de multe ori, dar n-am facut-o. O singura data, cand eram, ca sa zic asa, la un pas, m-am trezit vorbind!! In loc sa tac dracului si s-o fac, m-am simtit dator cu un speech: "N-o sa-ti para rau...". Ea: "Ce?". Eu: "Daca o sa facem dragoste". Ea: "Nu facem". Eu: pauza. De ce-am deschis gura si de ce, chiar daca am deschis-o, n-am insistat - asta te rog intreaba-l pe nenea ala de la Viena, ca io habar n-am. Sa zicem frica - pentru ca ar fi fost prima data si nu stiam nimic. La saptespe ani nu-mi spusese nimeni absolut nimic, nici cum se face, nici de ciclu, nici de protectie, nici de igiena, nici de nimic. Stiam ca se baga dansa-ntr-insa si dedusesem singur ca asta se face dupa ce ti s-a sculat. In rest nu stiam nimic. Ar fi mult de discutat aici... Nu uita ca provin dintr-o familie intelectuala. Oare cati altii erau si sunt in situatia mea - ceea ce ar putea sa explice al dracului de multe lucruri, inclusiv si mai ales perversiunile, violurile, caderile psihice, raspandirea bolilor si alte asemenea cacaturi...
- Sa lasam.
- Bine, sa lasam. Realitatea e ca mi-a fost frica. Nu constient, ca in clipa aia ma-ndoiesc ca eram constient de ceva, ci instinctiv. Frica sa nu ma fac de ras (las'' ca m-am facut destul mai incolo...), dar si de ce-ar fi urmat, de riscuri, de consecinte, de raspunderea mea si de ce-o sa zica mama si ce-o sa zica mama ei si si si. Am mai ramas cateva saptamani (sau zile?) impreuna, fara sa mai vina vorba de asta, dupa care am parasit-o brusc, fara sa stiu in veci de ce. Pentru prima si ultima oara in viata mea, pur si simplu nu m-am dus la o intalnire. In fine, pana la urma am vorbit, i-am zis, a zis ca nu-i nimic (nimic, pe dracu'') si ne-am despartit. In urmatorii trei ani, insa, ne-am reimperecheat de sase sau sapte ori, pentru foarte scurte perioade de timp. O cautam printr-o fosta colega, aia o anunta, Vicky ma suna, ne vedeam, eram impreuna o zi sau o saptamana, dupa care disparea. Nu inainte de-a-mi face cate o figura de tot rahatul, de pilda sa se linga indelung cu un coleg la un ceai unde veniseram impreuna sau sa se cupleze cu altul la un ceai la mine acasa! Un calvar pentru amandoi, in care nici unuia dintre noi nu-i era clar ce naiba vrea si de ce face ce face. Ultimele trei intalniri au fost speciale. Intai m-a cautat ea si m-a gasit foarte schimbat: traiam marea iubire a vietii mele (nu fi tampit, o spun fara ironie), eram foarte sigur pe mine, distant, rece, asa ca s-a retras in varful picioarelor. Dar, in clipa cand s-a urcat in troleibuz - eram pe Popa Nan, era seara, era toamna, era liniste si lumina felinarelor se filtra prin frunzele copacilor, imi amintesc cel mai mic detaliu - a zis ceva ce m-a zapacit, pentru ca n-avea nici un sens in clipa aia, era din alt film, ma-ntelegi?, a zis: "Multumesc". Si-a disparut in troleibuz, lasandu-ma cam socat, stii?... In armata, cand m-am prins in sfarsit (mi-au trebuit cateva luni) ca marea iubire a vietii mele se cam dusese dracului si ca o pierdusem pe Corina... nici acum nu pot sa ma gandesc la asta fara o strangere de inima..., intai am crezut c-o s-o iau razna (nu mi-a lipsit mult, pe bune), dupa aia am inceput sa ma gandesc febril la o barca de salvare si, evident, mi-am adus aminte de Vicky... Paginile de jurnal de atunci, alaturi de alea pe care le-am scris cand a plecat sor-mea la Timisoara, sunt cele mai afurisit de patetice pe care le-am scris vreodata si evit sa le recitesc si-acum, dupa un afurisit sfert de secol... Am cautat-o, am gasit-o si i-am spus onest de ce si cat am nevoie de ea. Dar eu, eu eram deja altul, de nerecunoscut, nu putusem evita scranteala (break-down ii zice acum, da?) decat cu pretul unei detasari cumplite, eram indiferent si blazat, ma durea in cur de toti si de toate, ca si cand, de frica sa nu-mi rup gatul, refuzam sa sucesc capul... misto imagine, poti s-o folosesti!
- Multumesc. Si Carmen?
- Hai sictir.
(Va urma)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
