Marghiloman il inlocuieste a doua oara pe Averescu la sefia guvernului
Pana la Pacea de la Versailles, romanii au trecut printr-unul dintre cele mai grele momente ale istoriei lor (si n-au fost putine). La inceputul lui 1918, nimeni nu se gandea in Iasi (capitala de moment a Romaniei, dupa ocuparea Bucurestilor de catre Centrali) ca se va ajunge vreodata la un alt fel de pace decat acela impus de germani in Rasaritul Europei. Ei pareau invingatorii. Si ei impun Rusiei Pacea de la Brest Litovsk si Romaniei Pacea de la Bucuresti.
Preliminariile pacii de la Bucuresti sunt semnate la 20 februarie, de guvernul gen. Al. Averescu, prin reprezentantul sau, C. Argetoianu. Iar pentru semnarea tratatului e adus, la 5 martie 1918, guvernul lui Alex. Marghiloman, care venea de la Bucuresti, din teritoriul ocupat, si care era in relatii mai bune cu Puterile Centrale decat oricare dintre oamenii politici romani, cu exceptia lui P.P. Carp, prea batran insa si prea intolerant. Marghiloman era singurul care putea salva, in acel moment, ce se mai putea salva, inclusiv dinastia.
Din nou Averescu isi pierde postul de guvernant din cauza lui Marghiloman. Prima data se intamplase la 4 martie 1909, cand liderul conservator il interpelase pe Averescu in Parlament in legatura cu administrarea Ministerului de Razboi, unde generalul era titular. Interpelare de mare succes, opera de maestru, stralucita dovada a artei oratorice a lui Marghiloman. Urmarea acestei interpelari e inlaturarea lui Averescu din guvernul liberal, in sanul caruia oricum nu se intelegea cu I.I.C. Bratianu, noul lider liberal. In 1918 Averescu e inlaturat pentru a i se face loc lui Marghiloman la sefia guvernului. In sedinta Parlamentului de la 23 iunie, Marghiloman observa cu ironie ca el „a fost buturuga de care s-a rasturnat carul ministerial al dlui general Averescu. Carul ministerial de la razboi si carul ministerial al presedentiei consiliului".
Guvernarea lui Marghiloman
Guvernarea lui Marghiloman e ultima manifestare politica importanta a Partidului Conservator (Marghiloman). Cu el „rezerva regala" din timpul primului razboi mondial intra in functiune. Adica reintra in cercul puterii acea parte a oamenilor politici romani ramasa la Bucuresti in 1916, cand cu retragerea precipitata si parasirea Capitalei. Unii dintre acesti oameni politici ramasesera cu invoirea sau la cererea Guvernului Bratianu. Printre ei si Alexandru Marghiloman. Guvernul Marghiloman e circumscris unei situatii specifice, altfel fara existenta autonoma. „Guvernarea aceea a fost un regim de fapt sub care Romania nu a fost stapana pe sine" — spunea I.I.C. Bratianu in sedinta Camerei din 24 decembrie 1919. Menirea sa era sa incheie pacea cu Centralii si sa asigure un modus vivendi cu austro-germanii, la discretia carora se afla acum tara. De la inceput pana la sfarsit, e un guvern slab. Cu exceptia lui Marghiloman, C.C. Arion si C. Garoflid, ceilalti membri ai sai sunt personalitati politice de redusa marime, fara suprafata, experienta si valoare. Disensiunile provocate de pozitia fata de razboi, la care se adauga moartea lui Titu Maiorescu si a lui G. Stirbei, acesta din urma considerat o mare speranta, slabisera mult Partidul Conservator marghilomanist.
Pentru formarea guvernului, Marghiloman apeleaza nu numai la adeptii sai din teritoriul ocupat, ci si la C. Meissner, N. Ghica-Comanesti, I. Mitilineu, C. Garoflid — ultimii doi antrenati si de Averescu in scurta sa guvernare —, care se aflau la Iasi. Marghiloman se sustine pe o baza politica interna stramta, pe un partid slabit prin numeroasele defectiuni, micsorat ca valoare si lipsit de credit prin orientarea sa fata de razboi, pe un partid care era departe de a fi „singurul care mai ramasese in picioare" — cum declara Marghiloman in sedinta Camerei de la 14 iunie 1918 sau „cel mai bun partid posibil" — cum scria C. Creteanu de la Madrid la 25 aprilie 1918.
In imprejurari normale, Al. Marghiloman si adeptii sai nu ar fi putut forma un guvern. De aceea, seful conservator a facut apel la toti aceia care „au vrut sa ma urmeze", creandu-si un sprijin politic intern eterogen. Cei mai multi oameni politici l-au acceptat pe Marghiloman ca solutie de avarie. (Fac exceptie conservatorii din jurul lui P.P. Carp, care nu l-au acceptat nici in atari limite. Exceptie fac, de asemenea, conservatorii din jurul lui Take Ionescu, care public se opusesera de la inceput unui guvern Marghiloman din credinta ca prin el se producea o prea mare ruptura de aliatii de pana atunci.)
Conditiile lui Marghiloman
Pentru a-si crea, pe cat era cu putinta, o baza politica, si inca in cadrul formelor constitutionale existente, Marghiloman accepta puterea numai daca i se acorda de catre rege dreptul de a dizolva Parlamentul existent. Si pentru ca o parte a teritoriului roman era sub ocupatia germano-austro-ungara, aceeasi conditie o pune si Puterilor Centrale, printr-o scrisoare adresata lui Kuhlmann si Czernin, la 7 martie 1918, obtinand iarasi satisfactie. Cu Parlamentul in fiinta (in fiinta e un fel de a zice, pentru ca cei mai multi parlamentari rataceau prin Europa), Guvernul Marghiloman n-ar fi avut nici o sansa sa ratifice pacea cu Centralii.
Alegeri impuse in mai 1918
La 25 aprilie, regele Ferdinand semna dizolvarea Parlamentului ales in 1914 si convoca totodata corpul electoral pentru alegerile de senatori pentru mai 1918. Alegerile se fac pe baza listelor electorale din 1916. Intreaga campanie electorala e mai curand formala. Ea e precedata de schimbarea prefectilor in toate judetele. Partidele Liberal si Conservator (Take Ionescu) declara ca nu vor participa la alegeri, nerecunoscand ca legala si necesara dizolvarea vechiului Parlament. Celelalte partide: al Muncii, Nationalist-Democrat — A.C. Cuza, Liga Poporului — Averescu participa, dar numai in Moldova, dupa cum participa si grupul conservatorilor din jurul lui P.P. Carp in Muntenia.
Rezultatul alegerilor e net favorabil marghilomanistilor, care obtin aproape unanimitatea. Doar Averescu reuseste un succes mai important, fiind ales la Suceava, Vaslui, Tecuci, Falticeni si Mehedinti (si ar fi fost ales si la Bacau, daca n-ar fi existat malversatiuni locale). Practic, generalul se alege pretutindeni pe unde a candidat. O noua stea in politica se anunta.
In afara lui Averescu, opozitia parlamentara mai era reprezentata de Gr. Trancu-Iasi, A.C. Cuza si alti cativa de mai mica suprafata. Grupul lui P.P. Carp, care in timpul alegerilor refuzase sa incheie un cartel electoral cu guvernul, trimite si el cativa reprezentanti in noul Parlament (intre altii si pe Carp, care nu va participa insa la nici o sedinta). In conditiile ocuparii unei parti din tara de catre Puterile Centrale, a neputintei votului pentru multi alegatori inscrisi pe listele electorale in 1916, a abtinerii de la vot a celor mai importante forte politice, in conditiile in care noua administratie era sprijinita in Muntenia si de ocupanti, autoritatea parlamentului marghilomanist devenea nula. Valoarea celor mai multi deputati si senatori, numerosi pentru prima oara parlamentari, era si ea foarte scazuta („Nu-mi amintesc un Parlament compus din mai multe nulitati si oameni de afaceri cum a fost Parlamentul in chestie" — scria I. Max din Barlad la 1 noiembrie 1918, la retragerea sa din Clubul Conservator de la Iasi.)
O simpla parcurgere a dezbaterilor noului Parlament e edificatoare asupra nivelului lor scazut. Ziarul oficios „Steagul" recunostea si el ca in Camera si Senat nu erau prea multe „valori". Multi nici nu faceau parte din Partidul Conservator al lui Marghiloman si au acceptat sa intre in Parlament manati de ambitii sau interese, luandu-si libertatea de miscare apoi, unii chiar inca in timpul functionarii lor ca deputati sau senatori.
La 4 iunie, in sala Teatrului National din Iasi, in prezenta ministrilor, a regelui, reginei si a printului mostenitor (familia regala a fost primita cu multa raceala), noul Parlament isi deschidea sesiunea. Dar un astfel de corp legiuitor n-a putut fi un sprijin serios pentru guvern. El consfintea doar faptul ca Al. Marghiloman venise la putere dupa toate procedurile legale si respecta aceste proceduri. Prezenta suveranilor intarea legalitatea noii puteri. Guvernul lui Marghiloman nu fusese nelegal, dupa cum s-a spus de catre unii dintre cei care l-au condamnat dupa razboi. A fost un guvern instituit dupa toate regulile de functionare a sistemului de putere din Vechea Romanie.
Prezenta sa a fost o dovada a politicii la doua capete pe care a facut-o elita politica romaneasca in disperare de cauza. Cat a functionat guvernul liderului conservator, majoritatea masurilor s-au luat prin decrete, in baza legii votate de Camera Deputatilor la 26 iulie 1918 si de Senat la 8 august 1918, lege promulgata de rege la 10 august. Se prelua astfel experienta fostului Guvern Bratianu, motivata de Marghiloman prin existenta numeroaselor probleme cu caracter urgent si prin neputinta tinerii unei sesiuni parlamentare normale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
