Discutii despre „moralizarea razboiului"
Pacea e totdeauna a invingatorilor, dar conditiile sale trebuie discutate cu invinsii. Altfel ele se gasesc sub semnul contestatiei. Asa s-a intamplat si cu pacea care tocmai incepea sa se discute la Versailles. Din punctul de vedere al Aliatilor, pacea urma sa fie una a justitiei. Germania era exclusa de la dezbaterea ei, pentru ca era considerata principala vinovata de razboi. Dar opinia publica germana era convinsa ca responsabilitatile declansarii razboiului trebuiau impartasite si de altii, nu doar de germani.
In aceste conditii nu justitie se facea la Paris, ci se impunea legea celui mai puternic.
Pentru prima data dupa Pacea de la Westfalia, din 1648, limba oficiala a dezbaterilor nu mai este doar franceza. Nici Wilson, nici Lloyd George nu stiau franceza, asa ca limba engleza devine limba oficiala, alaturi de franceza. Programul Congresului de Pace va fi cel propus de Wilson si sustinut de Lloyd George, adica unul definit in cinci titluri: Liga Natiunilor, Reparatiile, Noile state, Frontierele, Coloniile. Urmau a fi semnate nu unul, ci o suita de tratate, toate avand ca baza si inceput Tratatul de Constituire a Ligii Natiunilor (propunere tot a lui Wilson, din 25 ianuarie). Presedintele american credea ca poate moraliza razboiul. Chiar declara ca dorea „nu o pace sustinuta pe forta militara, ci numai pe sanctiunile morale, pe garantiile comune, pe un organism permanent". Pana una, alta, insa, se ajunsese la tratative de pace ca urmare directa a victoriilor de pe front, cum tine s-o remarce de la inceput Clemenceau, iar realitatea unui alt conflict nu se putea evita decat cu masuri concrete de securitate. Initial el insusi parea sa creada in entuziasmul unei cruciade pentru drept si civilizatie si la 11 noiembrie vorbea in Camera Deputatilor de „Franta, ieri soldat al lui Dumnezeu, azi soldat al Umanitatii (si care) va fi totdeauna un soldat al Idealului". A fost clipa lui de efuziune. Isi revine insa repede.
The Big Four
Pentru pregatirea pacii exista deja Consiliul Suprem de... Razboi, format din cei patru comandanti ai natiunilor mari aliate, respectiv Petain, Douglas Haig, Pershing si Diaz, sub
presedentia lui Foch, care functiona din octombrie la Versailles si stabilea clauzele militare, in afara oricaror considerente politice. Acestui consiliu i se alatura Consiliul celor 10. Era organul esential al Congresului de Pace, format din sefii de guvern ai SUA, Frantei, Angliei, Italiei si Japoniei, insotiti de ministrii lor de externe. Pe langa Consiliu functionau 52 de comisii specializate.
presedentia lui Foch, care functiona din octombrie la Versailles si stabilea clauzele militare, in afara oricaror considerente politice. Acestui consiliu i se alatura Consiliul celor 10. Era organul esential al Congresului de Pace, format din sefii de guvern ai SUA, Frantei, Angliei, Italiei si Japoniei, insotiti de ministrii lor de externe. Pe langa Consiliu functionau 52 de comisii specializate. Acest Consiliu n-a activat propriu-zis decat in prima luna, cand s-au constatat diversele probleme la care Congresul urma sa dea o rezolvare (din aceasta faza incep sa apara dificultati, acum create de refuzul Germaniei de a da curs unei note a aliatilor privind Polonia). Este luna in care rolul principal il are la Congres Wilson. In a doua luna, Wilson si Lloyd George sunt nevoiti sa plece in America si la Londra, iar Clemenceau in convalescenta. Munca delegatilor supleanti din acest interval, respectiv a lui Balfour, Churchill, Tardieu si House, nu e semnificativa.
Abia in a treia luna, respectiv dupa 24 martie, activitatea Consiliului devine semnificativa. Un Consiliu care devine de patru (The Big Four), Japonia participand rareori, iar apoi de trei, Orlando, seful guvernului italian, care oricum nu se pronunta in Consiliu decat in probleme italiene, paraseste lucrarile acestuia din cauza opozitiei Consiliului fata de revendicarile italiene in Fiume si in Dalmatia. Practic tratativele de pace sunt conduse de cei trei, Clemenceau, Lloyd George si Wilson.
Atentat asupra lui Clemenceau
Vioara intai era Clemenceau. Avea in acel moment 77 de ani, dar era de o vigoare neobisnuita. La 19 februarie tocmai suferise incercarea unui atentat la viata lui. In momentul in care masina sa plecase de acasa, din str. Franklin, si intrase pe str. Delessert, un anarhist, Cottin, traasese trei gloante. Doua l-au ocolit pe Clemenceau, dar al treilea l-a atins. Din fericire, nu grav, fara sa-i afecteze vreun organ vital. Trei zile a avut dureri, dar in a patra s-a ridicat din pat si a inceput sa lucreze. Constitutia lui era robusta si avea o excelenta pofta de viata, cum avusese totdeauna. Glumeste cu doctorul Gosset si sora Theoneste, care-l ingrijesc: ’’Ce nenorocire ca asasinul m-a ratat! Ce magnifica apoteoza!’’ La 27 februarie, isi reia activitatea din str. Saint-Dominique.
Clemenceau se bucura de o mare popularitate, nu doar in Franta, ci mult dincolo de granitele acesteia. Foarte inteligent si foarte francez, cu gusturi si comportament de om politic de veac 19, autoritar, inflexibil, el trecea drept salvator al Frantei, prin extraordinara sa forta de a crede in victorie (ca si Churchill din razboiul urmator). Supranumit Tigrul, Tatal victoriei, era anticlerical pornit si contrar Vaticanului si Casei de Habsburg. Noul in politica ii scapa adesea. Asa, de pilda nu vede in revolutia din Rusia decat o tradare a Frantei in razboi.Vizionarul Wilson si pragmaticul Lloyd George
Un iacobin, cum era Clemenceau, are alaturi la Conferinta de Pace un puritan, cum era Wilson. Un puritan vizionar, de o extraordinara popularitate in acei ani. Aparea si ca omul care reprezenta o tara in expansiune, cu o contributie mare la victorie si care nu cerea nimic la aceasta conferinta de pace. Parea un profet pentru europeni. In vizita pe care o face la sfarsitul lui 1918 si inceputul lui 1919 in Franta, Anglia si Italia, e primit cu un dezlantuit entuziasm. Ideea lui esentiala la Conferinta de Pace este
Liga Natiunilor. Nu intelege nationalismul european si e potrivnic oricaror tratate si intelegeri secrete, iar alegatorii sai din America nu-i inteleg preocuparea pentru problemele Europei.
Liga Natiunilor. Nu intelege nationalismul european si e potrivnic oricaror tratate si intelegeri secrete, iar alegatorii sai din America nu-i inteleg preocuparea pentru problemele Europei. Intre Clemenceau si Wilson, intre „un vandeen tricolor" si „un teolog presbiterian", se situa Llyod George, un pragmatic care stia sa-l dezarmeze pe Wilson si sa-l enerveze pe Clemenceau. George devine insa o victima a jurnalistilor si isi pierde mult din prestigiu. Economistul Keynes, care nu-l simpatiza deloc, spunea despre el ca era un Don Quijote orb si surd. Ceea ce a urmarit cu obstinatie la Congres a fost sa obtina cat mai multe beneficii pentru Anglia.
Rusia nu e acceptata
Cei trei nu erau facuti sa se inteleaga. Per forza incearca s-o faca. E semnificativa de pilda atitudinea fata de Rusia. Cand incep lucrarile conferintei, in Rusia anarhia e totala. Felul in care este privita aceasta anarhie la Paris e diferit. Anglo-americanii ar dori sa ia sfarsit razboiul civil si Rusia sa-si trimita delegatii la Conferinta. Nu de aceeasi parere e Clemenceau, care gaseste periculos bolsevismul si vrea instituirea unui cordon sanitar impotriva lui si chiar interventie armata (asa are loc expeditia de la Odesa, nefericit sfarsita). In ajunul deschiderii Conferintei de la Paris, Congresul Sovietelor adreseaza Aliatilor un vibrant apel pentru incheierea unei paci fara anexiuni si despagubiri. Mai inainte, la sfarsitul lui decembrie 1918, Litvinov, comisarul sovietic cu afacerile straine, luase legatura la Stockholm cu reprezentanti americani carora le facuse cunoscut ca Rusia Sovietelor nu va uita de datoriile fata de occidentali si sugerase noi investitii in minele din Rusia. Sovieticii propun ca o delegatie de-a lor sa fie prezenta la Paris la deschiderea Conferintei. Clemenceau refuza. Atunci Wilson propune, la 22 ianuarie 1919, ca reprezentanti ai diferitelor grupari antagoniste din Rusia sa se intalneasca pe insula Prinkipio din Marea de Marmara cu reprezentanti ai Aliatilor. La 6 februarie, Cicerin accepta
conditionat. Rusii albi refuza. Nu se duce nimeni pana la urma. Aliatii il sustin atunci pe Kolceak, caruia ii promit ajutor material (partial ii si dau). Dar pana in septembrie Kolceak nu se impune. Dimpotriva.
conditionat. Rusii albi refuza. Nu se duce nimeni pana la urma. Aliatii il sustin atunci pe Kolceak, caruia ii promit ajutor material (partial ii si dau). Dar pana in septembrie Kolceak nu se impune. Dimpotriva. Clemenceau nu trateaza cu bolsevicii
Si astfel Rusia ramane nereprezentata la Conferinta de Pace. Are soarta tarilor invinse. Spre paguba Tratatului de Pace, inainte de toate. La urma urmei, Rusia iesise din razboi din cauza 
extenuarii. Nu abandonase lupta decat obligata de situatia sa interna. Prezenta unei delegatii a Rusiei la Paris ar fi favorizat un arbitraj al puterilor occidentale in razboiul civil, ar fi influentat politica viitoare a Moscovei, ar fi facilitat reconstructia europeana si ar fi crescut autoritatea tratatului. Dar Clemenceau credea, si nu era deloc singurul, ca nu se poate trata cu bolsevismul. Putea fi el, bolsevismul, marginalizat, despartit de restul Europei cu un cordon sanitar, cum s-a incercat? Partial. Mai devreme sau mai tarziu, puterile Occidentului trebuiau sa trateze cu Rusia rosie.
extenuarii. Nu abandonase lupta decat obligata de situatia sa interna. Prezenta unei delegatii a Rusiei la Paris ar fi favorizat un arbitraj al puterilor occidentale in razboiul civil, ar fi influentat politica viitoare a Moscovei, ar fi facilitat reconstructia europeana si ar fi crescut autoritatea tratatului. Dar Clemenceau credea, si nu era deloc singurul, ca nu se poate trata cu bolsevismul. Putea fi el, bolsevismul, marginalizat, despartit de restul Europei cu un cordon sanitar, cum s-a incercat? Partial. Mai devreme sau mai tarziu, puterile Occidentului trebuiau sa trateze cu Rusia rosie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
