Joe Haldeman (n. 1943) are in palmaresul sau cele mai importante premii SF din lume. In Romania este cunoscut pentru romanele Razboiul etern (Hugo, Nebula, Locus, Ditmar) si Pace eterna (Hugo, Nebula, Campbell Memorial), iar fanii SF au avut ocazia sa-l si intalneasca la conventiile europene din 1994 (Timisoara) si 2001 (Capidava).
Ultimul roman care i-a adus premii a fost Camuflaj (Tiptree 2005, Nebula 2006) si care a aparut in 2007 la Editura Nemira, in traducerea lui Gabriel Stoian.
In mare, romanul este povestea unui extraterestru bun (mutantul) si a unuia rau (cameleonul), doua creaturi care au bantuit pe Pamant milioane de ani. In general, povestile despre fiinte care strabat mileniile, istoria omenirii, sunt plicticoase, teziste, uneori se mai vor a fi si filosofice. Nu e cazul lui Haldeman, care stie sa spuna povestile celor doi intr-un mod atractiv (si bine documentat), stie sa faca din multele reincarnari (reintrupari) elemente care ajuta naratiunii si construiesc personajele.
Creaturile extraterestre sunt urmarite in doua fire narative, la care se mai adauga unul, acela in care pe fundul oceanului este gasit un artefact care, cu timpul, se dovedeste a fi de provenienta extraterestra.
Mutantul isi traieste prima parte a vietii sub forma unor fiinte acvatice (rechini, balene), pentru ca, in 1931, sa ia prima data forma umana. Isi poate modifica trupul luand alte si alte infatisari, preluand identitati umane, este student si profesor, puscas marin (face chiar razboiul - prilej pentru Haldeman sa revina la temele dragi lui), obtine diplome, masterate si doctorate in astronomie, antropologie, biologie marina etc. Afla de existenta artefactului si face tot posibilul sa ajunga la acesta. Inclusiv, cu trup de femeie, seducerea unuia dintre membrii de baza ai echipei de cercetatori. Seducere cu dus si intors, pentru ca ajunge sa cunoasca ceea ce, cu timpul, i-a captat interesul (in special in perioada in care studia literatura): dragostea. Si chiar se leaga sentimental de Russ, cel pe care il foloseste pentru a se apropia de artefact.
Cameleonul a avut, in toata istoria lui, doar forma umana. Si a fost razboinic in cea mai mare parte a timpului (i-a placut sa ucida) sau a fost legat de razboi (in secventa in care este unul dintre chirurgii care il asistau pe Mengele la Birkenau). Apoi a ajuns omul cel mai bogat de pe Pamant si a venit si el in contact cu artefactul.
Cele trei fire narative se unesc in finalul romanului, in care lucrurile se deslusesc, ba chiar prea mult dupa parerea mea, si cam siropos.
Romanul se citeste usor, are nerv, se intampla mereu cate ceva care sa-l tina lipit de pagini pe cititor, iar pasajele mai hard (SF) pot fi sarite fara probleme de cei neobisnuiti cu genul. Cum spuneam, personajele evolueaza, dar evolutia lor nu este aceea obisnuita, psihologica, a unui personaj dintr-un roman oarecare, ci aceea a unor fiinte care invata sa fie oameni, deprind comportamenul uman, descopera caracteristicile fiintei numite om.
Mi-ar placea sa vad un film facut dupa acest roman.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
