Am o sacaitoare lipsa de bafta in super/hipermarketuri. Daca, sa zicem, exista zece case de marcat libere, si ma asez la una dintre ele, cu siguranta se defecteaza aparatul, sau casiera (nu stiu de ce, dar aceasta este obligatoriu dolofana si pare ca tocmai a inghitit o fiola cu ceata) ma anunta cu un ton firesc ca tocmai a inchis. E inutil sa spun ca, intre timp, toate celelalte case libere nu mai sunt libere. Daca zaresc o coada mai firava in comparatie cu celelalte, aproape sigur din cosul uneia dintre persoanele aflate in fata mea se ivesc, ascunse sub o inselatoare naveta de peturi, zeci de maruntisuri, eugenii, deodorante, cercei de plastic si gume de mestecat, lucruri minuscule a caror inventariere va dura minute bune. Evident, la celelalte case se va fi ispravit de mult coada. Mai exista si surpriza celor care platesc cu bonuri de masa, sau a celor care constata cu uluire ca frumosul lor card de salariu tocmai si-a ispravit resursele. Alte minute, ore, saptamani pierdute. De fiecare data, astept mai mult decat restul clientilor, sunt convins de existenta unei conspiratii bine ticluite si imi construiesc, mental, efigii de tip voodoo reprezentand-o pe casiera, principala vinovata, in care infig zeci de ace ascutite, in zonele cele mai dureroase. Pana acum, nu m-am gandit niciodata la cate andrele infige, in schimb, casierita in mine si in ceilalti "codasi" cu fete acre aidoma mie si la cate blesteme varsa ele peste neamurile, pana la a suta spita, ale clientilor antipatici. Am avut prilejul sa vizualizez o mica panorama a fenomenului, rasfoind un surprinzator, haios, enervant de lucid (si chiar bine scris) bestseller frantuzesc semnat de Anna Sam: "Les tribulations d'une caissiere".
Anna Sam chiar a fost casiera dar, dupa succesul volumului ei, a putut lesne, cu circa 5 luni in urma, renunta la postul pe care i-l oferise magazinul Leclerc. Studenta la litere, a incercat sa-si suplimenteze bugetul personal si a depus cereri de angajare la Mac Do sau la Pizza Hut (locatii unde, indeobste, studentii isi afla destul de usor un job de vara), dar nu a primit niciun raspuns. Acceptata, in sfarsit, pe postul de casiera la un hipermarket din preajma locuintei sale din Rennes, a trebuit sa trudeasca in aceeasi pozitie inconfortabila multa vreme dupa ce si-a luat licenta (cu totul - 8 ani batuti pe muchie). Asta pentru ca visul ei de a lucra intr-o editura ramanea de neatins. Cum a ajuns sa aiba atata succes cu memoriile sale? Iavas-iavas. In aprilie 2007 a innebunit blogosfera deschizandu-si o pagina pe net, caissierenofutur.over-blog.com, in care-si povestea zilnic peripetiile de la slujba si in care gazduia experientele similare ale suratelor ei de "grandes surfaces". Cei 120.000 de vizitatori ai blog-ului au tinut-o minte, ramanandu-i fideli si aducandu-i noi admiratori si dupa ce editura Stock i-a tiparit cartea. Cosul doamnei Sam este acum plin, iar cititorii ii contabilizeaza cu delicii produsele narative - anecdote usoare, cu talc subtire, dar plin de haz, de la casa de marcaj. "Hipermarketul este societatea noastra in intreaga-i splendoare", spune Anna, iar casiera "devine o masina", care infrunta mitocani (ca mine, D.N.), ticuri gretoase si pretentii absurde, care indura privirea dispretuitoare sau plina de reprosuri a clientilor, fara sa cracneasca. "Te obisnuiesti cu toate, incheie ea. Dar niciodata cu ideea ca poti fi transparenta."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
