Castelul de la Ciucea, resedinta din perioada interbelica a familiei Goga - devenita, in opinia lui Mircea Zaciu, "in mod cvasimiraculos o ctitorie a Poeziei, cum sunt Ipotestii si Mircestii, cum e Lancramul, cum e Martisorul" - ascunde inca nenumarate secrete... Si daca bogatele colectii de arta din somptuoasele sale incaperi au fost de acum catalogate si studiate de specialisti, o cercetare atenta a arhivelor actualului Muzeu Memorial "Octavian Goga" poate conduce la rezultate neasteptate si spectaculoase.
O asemenea actiune, intreprinsa in ultimul an de catre criticul de arta clujean Vasile Radu, a scos la iveala un adevarat tezaur artistic, lucrari de arta aproape necunoscute sau deloc cunoscute, pastrate cu grija de vaduva poetului si de cei care au administrat mai apoi complexul muzeal.
an mape de carton, protejate intre coli groase de hartie, aceste lucrari au reusit sa infrunte cu bine timpul si timpurile, prezentandu-se azi, la sapte-opt decenii de la achizitionarea lor de catre Octavian Goga, intr-o stare de conservare aproape perfecta. Despre unele dintre ele (desenele de inceput de secol XX ale lui Jules Pascin sau "vedutele" londoneze de secol XVIII-XIX) am scris, nu demult, in paginile Ziarului de Duminica. Astazi, dorim sa va prezentam o alta spectaculoasa scoatere la lumina si punere in valoare a unor lucrari de arta din arhiva de la Ciucea: colectia de caricaturi a poetului.
Este vorba despre 41 de caricaturi de presa, fara titlu si fara explicatii, nedatate, dar identificate, prin contextul politic evocat, ca fiind publicate in perioada 1920-1938, in special in ziarele "Adevarul" si "Lupta". Doua dintre ele ii apartin lui Iosif Iser, celelalte fiind semnate (sau atribuite) unor caricaturisti ai epocii: Dragos, Popa, Gall. Faptul ca pe cele mai multe dintre caricaturi apare notatia familiara oricarui ziarist (2-3 coloane) probeaza, fara nici un dubiu, faptul ca acestea au trecut mai intai prin secretariatul de redactie al unui ziar, pentru a ajunge, in cele din urma, in posesia lui Goga. Cum anume? Iata o intrebare la care putem sugera un posibil raspuns.
Sufletul de inspirat poet al lui Octavian Goga s-a impletit firesc cu aplecarea sa catre arte. A fost un mare colectionar, a scris numeroase lucrari si articole de critica de arta, a ajutat miscarea artistica a tinerilor in perioada interbelica. Amintim doar superbul discurs rostit la 28 mai 1932 in sala Dalles din Bucuresti, cu ocazia inaugurarii Fundatiei Dalles, discurs intitulat "Vechea arta plastica a poporului roman si tripticul: Grigorescu - Andreescu - Luchian", veritabila exegeza a artei plastice romanesti din secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX. Un asemenea spirit era firesc sa aprecieze si desenul satiric, caricaturile, avand, in egala masura, umorul necesar pentru a le intui talcul si a le accepta ironia adesea coroziva.
Ca orice colectionar impatimit, Goga era bucuros cand un artist plastic ii oferea originalul unui desen aparut in presa ori cand reusea sa achizitioneze o astfel de lucrare pentru a-si completa colectia. Ceea ce a si facut, cu tenacitatea adevaratului iubitor de arta.
O nedumerire poate, insa, persista: cea legata de faptul ca in arhiva de la Ciucea au fost gasite doar caricaturi publicate in "presa de negustori", cum o numea poetul, din perioada interbelica (Adevarul, Lupta). A fost, oare, posibil ca din sutele sau chiar miile de desene si sarje satirice din epoca, unele aparute in ziarul propriului partid, Goga sa le fi colectionat numai pe cele ale adversarilor sai politici? Fara indoiala ca nu! Si atunci?
Sa nu uitam ca, dupa Dictatul de la Viena, o buna parte din fondul documentar si artistic de la Ciucea a fost mutat, pentru siguranta, in locuinta de la Bucuresti... ocupata in septembrie 1944 de trupele sovietice. Au urmat ani de incrancenate lupte din partea Veturiei Goga pentru a recupera bunurile familiei. in cele din urma, la Ciucea s-au intors cele gasite. Celelalte...
Ca un memento amuzant, sa mai notam faptul ca Veturia Goga a folosit o parte dintre aceste desene, unele aparand pur si simplu ca taieturi din ziare, ca ilustratii inramate, contrapunct vesel si jucaus umoristic in interiorul rafinat al locuintei de la Ciucea. Viitorul prim-ministru isi putea admira astfel in liniste propriile caricaturi. Un util memento cotidian pe marginea ideii de fragilitate a destinelor politice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
