Lucrarea este onorată de biencuvântarea ÎPS Dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, membru de onoare al Academiei române. Prefaţă de prof. dr Adina Nanu. Coordonator proiect şi editor – Iuliana Mateescu. Semnalăm destul de târziu această admirabilă lucrare de cercetare istorică şi artistică, rămasă în manuscris şi adusă acum la lumină de un grup de iubitori ai artei care merită toate aprecierile.
Olga Greceanu (1880-1978) a fost o scriitoare, pictoriţă, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este o remarcabilă femeie-artist-şi-cărturar din perioada de eflorescenţă culturală interbelică.
Tudor Octavian scris în „Ziarul de duminică”, în 2003: „Critica de arta apeleaza, in cazul artistelor inca vrednice la varste inaintate, la o galanterie - «mare doamna» a domeniului - ce pare a semnifica in cel mai inalt grad valoric, dar care nu angajeaza decat rareori discutia calitatii. Sintagma «mare doamna» a artelor romanesti e cum nu se poate mai adecvata atunci cand citam numele Olgăi Greceanu. Cultura nationala nu cunoaste o personalitate feminina mai completa, in registrul unor preocupari continue majore si cu rezultate esentiale. Multi pictori romani au avut darul scrisului, insa numai Olga Greceanu a lasat si opera. Nenumarati pictori din toate starile sociale au zugravit biserici, dar numai Olga Greceanu a impus marele stil, definit in termenii unei inovatii viguroase si durabile.” Olga Greceanu a expus în marile oraşe ale lumii: New York (1924), Bruxelles (1927), Paris (1928), Barcelona (1929), aici obţine Marele Premiu, Praga (1931), Roma (1933), Varşovia (1934). A pictat sau restaurat biserici: Bălteni (1945 şi 1971), Pitar Moş, Darvari (1967), Precupeţii Noi, Sapienţiei, Sf. Vasile (1968), Izvorul Tămăduirii (1969), Hagiului, Bumbăcari, Tudor Vladimirescu, Sf. Ion, Floreasca, Precupeţii Vechi şi Bariera Rahovei( în Bucureşti), Sf. Dumitru, la Mănăstirea (1970), Plătăreşti, Tăriceni, (în Călăraşi), a realizat mozaicul de la biserica mănăstirii Antim. A scris divers: „Bucarest et ses environs” (1928), un ghid complet al capitalei, „Compoziţia murală: legile şi tehnica ei” (1935), „Cula de la Măldăreşti”, „Specificul naţional în pictură”, „Pe urma paşilor Tăi, Iisus”, „Femmes peintres d’autrefois” , „Ura care ucide”, „Meditaţii la Evanghelii”.
După monografii unice, ca memorabilul dicţionar „Femei-pictore necunoscute“, „Specificul naţional în pictură“ sau „Compoziţia murală, legile şi tehnica ei“, după volume de profundă reflecţie religioasă, ca „Mărturie în cuvânt şi chip“ şi „Meditaţii la Evanghelii“, după romanul religios „Ura care ucide“, o „Viaţă a Sfântului Nicolae“ şi un jurnal de călătorie la Locurile Sfinte („Pe urma paşilor Tăi, Doamne“), editate, de prin 2000 încoace, de „Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă“, de „Sophia“ şi „Curtea Veche“, dar cele mai multe, de „Idaco-dar din har“, „Dicţionarul zugravilor de subţire monahi şi mireni“ vine să completeze profilul unei autoare moderne şi aşezate în cea mai autentică tradiţie.
Volumul, îngrijit de Iuliana Mateescu şi apărut cu sprijinul ARCUB, al Primăriei oraşului Otopeni, al Asociaţiei „Renaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti“ şi al Fundaţiei „Pr. Arsenie Boca“, beneficiază de un aparat critic şi ştiinţific de înaltă ţinută: un Cuvânt-înainte al IPS dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, membru de onoare al Academiei Române, cel care oferă şi binecuvântarea proiectului, o prefaţă a istoricului de artă prof. dr. Adina Nanu şi un cuvânt de deschidere al criticului de artă Doina Mândru, director al Centrului cultural „Palatele Brâncoveneşti“ - ambele, susţinătoare inimoase şi avizate ale artei româneşti de înaltă vocaţie spirituală. Şi, nu în ultimul rând, câte o Notă asupra ediţiei, semnate de arhit. Doina Petrescu, respectiv de istoricul de artă Cristina Cojocaru, consultant ştiinţific al lucrării, întregesc perspectiva multidisciplinară - singura adecvată - în care a fost abordat şi dus la bun sfârşit magistralul proiect arhivistic, artistic, ştiinţific şi editorial.
„Zugravii de subtire erau astfel numiti de Voda Ipsilanti, inaintea ultimului sfert al veacului al XVIII-lea, zugravii «care insemnau obrazele», care faceau sfinti, icoane, tablouri religioase, portrete, pentru a-i deosebi de zugravii de binale. Am cules numai numele zugravilor ce au trait pana spre mijlocul secolului al XIX-lea, cand influenta Apusului da la o parte pe zugravi, pentru a face loc «pictorilor». Zugravii de subtire n-au purtat redingota, nici joben. Era timpul sa se retraga, sa dispara. Si s-au retras si au disparut, ca sa invieze in vremurile de acum. Toti istoricii ii cauta, toti expertii dau jos straturile mai noi de pictura ca sa le descopere pe ale lor, fiecare bucatica de fresca «de alta data» e luata cu degetele pe vata, fixata bine, prinsa in rama, pusa pe peretele muzeelor, fotografiata, publicata, respectata. Strainii care vin la noi nu intra in muzee sa vada operele «pictorilor», ci strabat tara in lung si in lat sa vada operele «zugravilor», amintitoare de o vreme de credinta si de o lume in care traiau o viata patriarhala vornici, spatari, stolnici, agale, parcalabi, judeti, ispravnici, paharnici, pitari, postelnici.'' (Olga Greceanu)
Olga Greceanu, Dicţionarul zugravilor de subţire. Monahi şi mireni. Editura Idaho „dar din har”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
