Imi aduceam aminte din liceu de numele unui violoncelist roman considerat a avea perspective exceptionale, Rodin Moldovan. Intre timp, el a plecat din tara si nu mai stiam prea multe despre el. Alaturat pe afis certitudinii pe care o reprezinta Mihaela Ursuleasa, acest nume a atras la Sala Radio un public numeros, dispus sa se bucure de o seara de muzica ruseasca.
Se va reveni frecvent la intrebarea care este menirea unei formatii ca Orchestra Nationala Radio: sa faca sali pline cu programe atractive ori sa promoveze un repertoriu foarte rar sau mai rar cantat de ceilalti? Iata un concert care a pendulat intre Ceaikovski si Sostakovici, inaintand destul de mult in muzica secolului XX, paradoxal poate, spre deliciul tuturor si incheindu-se cu una dintre cele mai iubite simfonii ale repertoriului romantic, Manfred de Ceaikovski, sub bagheta lui Horia Andreescu.
In cazul lui Rodin Moldovan, se poate vorbi despre talent. Din pacate, postura de solist in anul 2005 este atat de ingrata... Astazi, publicul (chiar si cel, sau mai ales cel din Bucuresti) cere mult mai mult. Cere ca acest talent, care in cazul lui Rodin Moldovan inseamna o caldura sonora aparte, sa fie insotit de multe alte calitati, printre care o tinuta tehnica impecabila si, de retinut, o claritate si o sinceritate fara echivoc a mesajului artistic. Asa se face ca acelasi public pe care uneori il acuzam (fara indreptatire) de gusturi prea romantice sau chiar romantioase a aplaudat doar politicos la Variatiunile rococo de Ceaikovski, dar a izbucnit in urale dupa Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Sostakovici al Mihaelei Ursuleasa, lucrare care la aproape 50 de ani de la premiera devine tot mai populara printre melomani. Conceputa spectaculos din punct de vedere pianistic, partitura i-a oferit Mihaelei Ursuleasa ocazia de a-si etala calitatile tehnice, energia, entuziasmul in abordarea unei muzici ce-i drept pline de optimism, dar si capacitatea de a transmite imagini sonore prin intermediul mijloacelor pianistice care o plaseaza printre instrumentistii de elita pe care romanii i-au daruit lumii muzicale in ultimele decenii.
Fiind facuta parca si pentru aceasta scanteietoare partitura neoclasica, Mihaela Ursuleasa a oferit acel gen de interpretare-spectacol cu care nu te intalnesti decat rareori in sala de concert. Oferind o versiune incandescenta a concertului de Sostakovici in care virtuozitatea si impetuozitatea se revarsau peste bogatia de continut pe care solista parea ca vrea sa o comunice pe toata dintr-o suflare, Mihaela Ursuleasa ne-a facut sa credem ca va insemna prin actuala ei prezenta la Bucuresti unul dintre punctele cele mai valoroase ale acestei stagiuni. Bucuria de a canta, fantezia si exuberanta frazarii, firescul cu care ne-a transmis intelesul acestei muzici ne-au fixat in memorie pentru totdeauna acest incantator concert de Sostakovici cu semnatura celei care a pornit prin lume pentru a mai aduce un fir de glorie culturala pentru o tara in care si-a petrecut, deocamdata, doar copilaria...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
