Amplasat chiar de ziua nationala a Romaniei intr-un loc de unde sa-l vada tot "boborul", ceea ce s-a chemat "bradul mileniului" a reusit, ca orice lucru important ce se afla sa ne imparta din nou in doua tabere. Una care l-a considerat frumos, aratos, inspirat, asteptat, si l-a denumit cu un apelativ care incepe sa fie marca a acestei natii - "dragut", si o alta care l-a considerat o fieratanie odioasa, "tichia de margaritar" a chelului de roman. Dar aceasta nu chiar pe 1 decembrie! Atunci am asistat doar la un derapaj mediatic din care, daca am fi fost atenti, am fi tras niste concluzii ingrijoratoare.
O problema care tine de etica de presa ilustreaza profund spiritul poporului roman chiar de ziua lui, chiar la el acasa. Anuntata cu mult tam-tam, aprinderea beculetelor bradului faimos din Piata Unirii - despre care ne-am lamurit relativ tarziu ca este artificial, nu natural, intrucat primele informatii emise despre el bateau moneda numai pe faptul ca va fi "cel mai mare brad din Europa" - avea sa isterizeze o tara intreaga chiar de ziua ei, astfel incat sarbatoarea natiei a trecut lejer pe locul doi, iar in partea a doua a zilei "televizoristice" parca nici nu mai exista. Ne referim cu deosebire la transmisiile in direct, pentru ca ele au relevat in seara cu pricina un fapt cinic, pe care l-am mai vazut de atatea ori la transmisiile de la fata locului, dar care n-a fost niciodata atat de evident. Definitia de manual a relatarii este aceea de "gen informativ care expune cronologic un eveniment, cu accent pe CUM s-a intamplat el". Ei bine, daca am cauta un contraexemplu, acela ar fi constituit din transmisiile de la brad din seara de 1 decembrie 2007. Au fost orice numai relatari nu! Regret, ca de obicei la evenimente de genul acesta, derapajele breslei din care fac parte, dar ele nu pot ramane nenumite din spirit de solidaritate, macar de dragul stiintei comunicarii, din care face parte jurnalismul. Asadar ce am ascultat in seara cu pricina? Tehnic, transmisiile au fost cam asa: o seara emotionanta, in care se intampla un eveniment de marca pentru bucuresteni si pentru romani in general, toata lumea asteapta cu entuziasm aprinderea bradului, apoi se bucura, se da drumul la artificii, oamenii se pozeaza cu "minunea", o stare de euforie, de mandrie nationala chiar, lume multa venita de peste tot, ce sa mai, o imensa bucurie. S-a trecut apoi la inventarierea beculetelor, cate sunt, in cate culori, in ce imagini se vor imbina, cine a facut aceasta bucurie romanilor, cateva declaratii ale unor oameni veseli de la fata locului si cam atat, un "atata tot" reluat in zeci de forme pe toate canalele. Ce nu am auzit deloc in seara cu pricina? Ceea ce de fapt facea partea a doua a acestui material, desi, daca judecam corect, aceasta a doua informatie avea o pondere cel putin egala cu prima: faptul ca a fost o imbulzeala de nedescris, cu mici drame: copii pierduti, aglomeratie de ore in sir la metrou, femei lesinate, lume epuizata si furioasa, in general un eveniment care a scos la iveala o data in plus mentalitatea noastra de "festivisti de serviciu", de vocatie a cozilor si a imbulzelilor de orice fel, a pomenilor guvernamentale, electorale, sportive sau de orice alt gen. Aceste informatii au fost furnizate totusi a doua zi, dar asta numai dupa ce evenimentul a fost "rumegat", veneau primele informatii oficiale de la Politie si trecuse 1 Decembrie.
Sa nu se fi vazut aceste amanunte dureroase in seara cu pricina? Suntem ferm convinsi ca asa ceva este exclus. Niste jurnalisti care au acoperit acest eveniment stand cateva ore la fata locului, in timp ce el se desfasura, au vazut cu siguranta toate acestea. Intrebarea este de ce nimeni nu a transmis asta, decat a doua zi, sau, cel mai devreme, la stirile-sinteza de noaptea? De ce trimisii-speciali au ales sa nu spuna totul, desi nu cred ca cineva le-a cerut sa ascunda partea mai putin placuta a acestui eveniment? Raspunsul este simplu si stupefiant: pentru ca nu au dorit sa strice momentul. Pentru ca era 1 Decembrie, ziua tarii, se adusese un brad "dragut" si lumea se bucura sincer, pentru ca li s-a parut nepotrivit sa strice "momentul emotionant". Mai pe scurt, pentru ca au ales sa fie oportunisti fata de un... spirit de sarbatoare, lucru aparent abstract, nevinovat si fara amploare. Daca, in comunism, slugarnicului slujbas al sistemului nici nu mai era nevoie sa i se ceara sa construiasca socialismul, pentru ca asta ii intrase in piele, facea parte deja din fiinta lui, la 18 ani de libertate, cei care nu au prins comunismul si cred ca de-abia au apucat sa fie soimi ai patriei sunt cei care dau inca seama de structura profunda a acelui blestemat sistem de care nu ne putem inca dezlega. Sau de faptul ca de fapt astia suntem, cu sau fara comunism. A alege sa ascunzi un fapt care-ti sare in ochi ca jurnalist, numai asa, de amorul oportunitatii, cand nici macar nu ti se cere asta, inseamna in primul rand o mare greseala jurnalistica: sa nu acoperi evenimentul, prost-intelesul unghi de abordare in numele caruia toti se scuza "in fond, am ales ALT unghi de abordare" neinsemnand niciodata in jurnalism ascunderea informatiilor, ci faptul ca, dupa ce ai acoperit evenimentul, dai relevanta anumitor informatii pe care le contine, o perspectiva, nicidecum o minciuna!
In final, ceea ce a ramas in ochii Europei nu a fost faptul ca avem cel mai mare si mai tare brad, ci prostul gust si imbulzeala din jurul lui. De unde stim toate acestea? Din transmisiile Euro News ale evenimentului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
