Pe 23 iunie 1959, Boris Vian intra intr-o sala de cinematografunde rula premiera filmului "J'irai cracher sur vos tombes",inspirat de romanul sau eponim (si semnat cu celebrul pseudonimVernon Sullivan). Pelicula, regizata de Michel Gast, si avandu-i indistributie, printre altii, pe Antonella Lualdi, Christian Marquandsi Claude Berri, a fost, inainte sa apuce sa ruleze, vehementcriticata de Vian (co-scenarist), intr-o conferinta de presa,fiindca i se pusese rau pata (fizica) pe producatori. Fie ca filmuli s-a parut, in momentul proiectiei, scandalos de firavartisticeste, fie ca deficienta aortica (pe care o care Boris ocara pe picioare inca de la varsta de 12 ani) si-a atins punctulcritic, inima sa a cedat brusc, la cateva minute dupa rulareagenericului. In drum spre spital, Boris Vian se stinge din viata,iar Colegiul de patafizica, in care intrase in 1950, este ceadintai institutie care anunta decesul "TranscendentuluiSatrap".
Opera lui, peste care se asternuse o perdea de umbra (mai alesdupa esecul romanului "L'arrache Coeur", aparut in 1953), incepedin nou sa atraga privirile publicului si cunoaste un succesexploziv in anii 60-70 (cu un varf semet in perioada evenimentelordin mai '68). Eternul adolescent, rebelul, sarcasticul Vian vaprinde, incet-incet sa se clasicizeze. Daca primii pasi, dupaeditiile Poche si magnificul album fotografic de la Editions del'Herne, care reconstituie pas cu pas traseul biografic alscriitorului, au fost facuti impetuos, cheia de bolta, iata, vaveni de-abia la inceputul anului viitor, cand se vor implini 90 deani de la nasterea autorului: e vorba despre patrunderea incolectia Pleiade a textelor sale, de la "Vercoquin et le plancton"la "Spuma zilelor", si de la "Barnum's digest" la "Je voudrais pascrever".
Un eveniment editorial care este deja anuntat cu surle si tobede presa literara franceza si care va ferici, cu siguranta, nu doarpe fanii neconditionati ai poetului si romancierului Vian, ci si pecei care de-abia acum au inceput sa se familiarizeze cu splendoareabizara a operei sale. Pregatind cumva momentul omagial, revista"Histoires litteraires" a sters praful de pe un document incainedit al autorului, un pamflet de o incredibila actualitate(intitulat "Paris est degueulasse" si reprodus de "Le Figarolitteraire", de unde am si preluat fragmentele pe care vi leprezentam in traducere). Textul, proto-ecologist, a fost trimis deVian spre publicare saptamanalului "L'Heure de Paris", in 1958,insa editorii au avut proasta inspiratie sa-l refuze. Iata catevafragmente, in care luciditatea privirii spre contemporaneitate aautorului nu se ia la intrecere cu condeiul sau muiat in calimaramarilor stilisti, ci doar cu anxietatea provocata de clipaprezenta.
"Se stie pre bine de unde se naste aerul Parisului. Se ivestedin cele cateva milioane de cilindri alimentati de carburanti maimult sau mai putin duhnitori si se raspandeste in strazi princanalul, daca putem indrazni sa-l numim asa, al tevilor deesapament al acestor vehicule ridicole botezate automobile, care,bietele de ele, sunt de fapt incapabile sa se deplaseze prinpropriile mijloace (drept dovada - aparitiamasinilor-macara).
Aceasta devine o evidenta atunci cand privesti faptele cu unochi cat de cat neadormit: prezenta intr-un oras a motoarelor cubenzina sau cu motorina care consuma tot oxigenul si care lasalocuitorilor beneficiul gazelor de esapament reprezinta o sfidare abunului-simt, a igienei si, cel mai grav, a notiunii de oras." Incontinuare, "fantastul" Vian ofera 2 proiecte de lege: "1.Interzicerea in Paris si in orice alt oras cu mai mult de 5.000 delocuitori a folosirii vehiculelor cu motor altfel decat electricsau cu aer comprimat. 2. Obligatia de a pastra in orase cel putindouazeci de metri patrati de spatii verzi pe cap de locuitor.Avantaje si varii corolare: Trimiterea la periferie sau sub nivelula solului a tuturor garajelor destinate sa adaposteasca vehicule pebaza de benzina. Dezvoltarea urgenta a constructiei de automobileelectrice."
Si, in chip de concluzie: "Anumite persoane inca n-au priceputca ar trebui demolat jumatate de Paris, pentru ca cealalta jumatatesa poata respira. Ei prefera ca toata lumea sa moara impreuna.(...) Sa deplangem, in incheiere, ineficacitatea totala a unuiarticol de genul acestuia, ineficacitate datorata faptului ca, desieste cu desavarsire sincer, serios si plin de bun simt, el va ficatalogat drept o fantezie. In plus, ar mai trebui sa-i avertizampe cei care ar fi ispititi sa vada intr-insul opera unui anarhistcomunizant cum ca semnatarului i se falfaie de regimul sub caretraieste, cu conditia ca oamenii acestui regim sa fie inteligenti.Evident, acest regim ne lipseste."
Repet, articolul nu a fost scris ieri, ci in 1958.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, alUniversitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectiaromana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991,grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003.Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) lanumeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor siart-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multevolume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 -editor executiv la Ziarul de duminica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
