Primul bal din an avea loc la Palat, in seara zilei de 1/13 ianuarie. Scrie Carol I, la 28 decembrie 1882, catre fratele sau Fritz: "La 1/13 ianuarie vom da marele bal de Anul Nou, pentru care au fost trimise 2.500 de invitatii. Palatul este mult prea ingust si mic pentru enorma societate bucuresteana care s-a dublat in zece ani; numai ofiteri au fost convocati 260".
Carol facea referire la Palatul Regal din Bucuresti, care tocmai se refacea, iar ofiterii amintiti erau, in majoritatea lor, invitati ca parteneri la dans ai doamnelor ("ofiteri inferiori ca dantuitori"). Balul de la Palat era unul popular, la care aveau acces persoane din toate straturile sociale: oameni politici, ministri, senatori, deputati, inalti functionari, ofiteri superiori, reprezentanti ai profesiunilor liberale, ai industriei si comertului, furnizorii Casei Regale...
In luna februarie era programat al doilea bal de la Palat, cu un numar mai restrans de invitati. Iarna, balurile erau cea mai placuta petrecere a timpului pentru lumea buna. Ele erau frecventate de persoane suspuse, pe baza de invitatie scrisa. Participarea la bal era un fel de obligatie sociala, asa cum era mersul la teatru, la cazinou, la club, la o nunta aristocratica.
Marile familii, Sutu, Bibescu, Stirbei, Lens, organizau si ele baluri. Al familiei Sutu se numara printre cele mai pretentioase, dupa cum ne asigura V. Bilciurescu. Amfitrionii erau oameni care traiau princiar ("aveau atelaj scump, cu cai frumosi de rasa, cu trasura deschisa sau inchisa in forma de landou..., cu arnaut la spatele trasurii, cu livrea cu marca de capra si cu un caine de rasa la picioare", si detineau o casa, vizavi de Spitalul Coltea, pe frontispiciul careia era sculptat blazonul familiei). Ei treceau drept oameni de lume, arbitri ai elegantei si ai manierelor alese, motiv pentru care erau foarte atenti cu invitatii. Emanoil Hagi-Moscu scrie despre Palatul Sutu ca era unul dintre locurile preferate ale aristocratiei, "cu spatioasele sale sali la a caror splendida ornamentare contribuiau in egala masura primitorii proprietari Irina si Grigore Sutu, ambii mari amatori de distractii rafinate si amabile gazde in orice ocazie". Familia Sutu organiza doua baluri anuale. Cel mai spectaculos era cel din 30 ianuarie, de ziua onomastica a lui Grigore, la care participa si familia regala.
Si la Palatal Stirbei avea loc unul dintre cele mai selecte baluri. "Invitati putini si tris sur le volet". Balurile, pe vremea aceea, insemnau un "cotillion" si un supeu. Ele se deschideau cu dansurile la moda: polka, polimazurka, vals, cadril si lanciers, care atatau pofta de mancare, dar nu erau decat un "simplu mezelic". Acopereau intervalul care dura de pe la 10.00 sau 10.30, pana la 12.30, cel mai tarziu pana la 01.00, cand se servea supeul. Apoi incepea cotilionul (cel care il deschidea era un fel de arbitru al elegantei, asa cum a fost mult timp Alexandru Marghiloman), care dura pana la 3-4 dimineata sau uneori chiar pana pe la 7-8, cand oaspetii, inainte de plecarea acasa, luau o ceasca de cafea cu lapte sau cu bulion cald, "oferita ultimilor combatanti ca semnal de incetare a focurilor", scria C. Argetoianu.
Existau, desigur, si baluri mascate. La Bucuresti, acestea erau organizate la Teatrul National, in salile Bossel si Slatineanu, la Momolu sau in cafenelele-restaurante, unde se intra cu bilet retinut din timp. La Iasi, acestea se desfasurau tot la Teatrul National, cu o orchestra de saizeci de instrumentisti. Cateva sute de lumanari reflectate in oglinzi dadeau senzatia de spatiu marit. Existau apoi balurile de la Jockey-Club sau balul Obolului. La balurile mascate venea si lume "mai de toata mana", mai nenobila, care profita de pastrarea anonimatului pentru a mai salta social.
Unele baluri au ramas celebre, ca de pilda acela organizat la 24 mai 1883 de catre printesa Urusoff, sotia ministrului rus la Bucuresti, la care tinuta a fost Ludovic al XIV-lea si al XVI-lea, deci pentru doamne a insemnat intruparea Mariei Antoaneta, a Doamnei de Pompadour, a Doamnei de Berry...
Dincolo de modalitati de petrecere a timpului liber, balurile erau, pentru lumea buna de atunci, un mod de afirmare si mentinere a conditiei sociale. Ele au continuat si dupa primul razboi mondial. Ca atatea alte forme sociale de odinioara pe care vantul democratiei le-a golit de continutul initial.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
