Timp de milenii, omenirea si-a luminat noptile la flacara tortei si a lumanarilor de ceara. De un veritabil iluminat public nu putem vorbi decat dupa instalarea felinarelor cu gaz, macar prin cartierele centrale ale oraselor. Dar poate ca nici atunci, ci abia dupa producerea industriala a becului lui Edison si extinderea retelelor de curent electric pretutindeni unde era nevoie de ele. Secolul XX a fost, dintre toate cate s-au perindat inaintea lui, secolul cel mai luminat, la propriu. Lucru pentru care ar putea depune marturie si extraterestrii, in caz ca exista si ne studiaza de la distanta, fiindca orasele ni se vad si din Cosmos, ca niste mici pete palide, sau macar ca puncte luminoase pe fata innoptata a Pamantului.
Probabil asa va fi si de acum inainte. Omenirea nu-si mai poate petrece noptile fara risipa de lumina, iar luxul acesta a inceput sa aiba efecte in cresterea lenta a temperaturii atmosferice. Nu e singurul factor care contribuie la inrautatirea climei si, in tot cazul, nu cel mai dezastruos. Pentru multi, pare chiar de mirare ca niste simple becuri electrice pot adanci raul ce dezechilibreaza planeta. Dar ele nu mai sunt astazi doar cateva, ca la inceputurile retelei mondiale, ci aglomerari fara numar, in continua extindere, pe masura ce se inmultesc orasele, iar cele deja existente iau dimensiuni greu de imaginat. Nu intamplator oamenii preocupati de destinul globului terestru au inceput de la o vreme sa arate cu degetul si spre jucaria cu fir incandescent a lui Edison, pretinzand o alta solutie.
Solutia s-a gasit in corpurile de iluminat bazate pe fluorescenta. Becurile de tip vechi pierd o mare parte din energia ce le strabate filamentul. O iradiaza sub forma de caldura, risipind-o in spatiul inconjurator. Becurile fluorescente sunt mai eficace si au viata mai lunga, iar asta face suportabil pretul lor ceva mai ridicat. Ele functioneaza cu doar 20 la suta din energia unui bec traditional, ceea ce aduce, in timp, o economie sensibila la facturile consumului de curent electric. In situatia ideala, cand ar inlocui in fiecare lampa becul obisnuit, orasele ne-ar fi tot atat de pline de lumina, dar lumina asta ecologica ar fi mai indicata pentru sanatatea planetei. Numai ca o asemenea revolutie in iluminatul public si privat nu se poate face de la sine. Ea pretinde constientizarea populatiei, iar populatia se simte adesea foarte bine in rutina si comoditati curente. Intrucat e vorba, la urma urmelor, si de o mare afacere, implicarea legislativa a guvernelor devine obligatorie. Avem semnale ca implicarea oficiala a si inceput, in ciuda franelor de pe traseul birocratic al oricarei actiuni guvernamentale. O mare parte a statelor lumii au semnat protocolul de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaz de sera, iar asta le obliga inclusiv la masuri legate de iluminat. Dar pana si tari care au refuzat sistematic sa adere la protocol, precum SUA si Australia, par astazi interesate de o legislatie menita sa restranga treptat fabricarea becurilor cu filament incandescent, incurajand, in schimb, industria corpurilor de iluminat alternative.
Sa nu ne amagim foarte tare. In SUA doar anumite state, cum ar fi California si New Jersey, anunta ca-si propun sa restrictioneze folosirea becurilor cu incandescenta, iar masurile concrete abia primesc contur in mintea unora dintre parlamentari. E nevoie de timp si de vointa politica pentru ca buna initiativa sa se impuna, macar pe aria statului respectiv. Daca insa initiativa reuseste, e posibil ca macar iluminatul fluorescent al cladirilor publice sa devina o realitate in urmatorii trei-patru ani. si John Howard, fostul prim-ministru al Australiei, se arata la un moment dat optimist, convins ca in schimbarea aceasta exista "ceva foarte practic, la care fiecare va dori sa participe". Australia e un stat care polueaza enorm, intrucat economia sa depinde in mare masura de arderea carbunelui. Abia de curand a inceput sa se accepte acolo ca incalzirea globala ar putea fi generata si de activitatile umane. Oficialii de la Canberra stiu bine ca reconversia iluminatului cu becuri in cel fluorescent nu inlatura marile emisii de gaz de sera produse de activitatile industriale. Este abia un pas mic, dar un prim pas pozitiv totusi, dupa care fundatiile implicate in conservarea naturii din statul-continent asteapta sa-i vada facuti si pe urmatorii. Mai simplu pare ca se pot rezolva lucrurile in tari cu regimuri autoritare, bunaoara in Venezuela, unde presedintele Hugo Chavez si-a anuntat programul propriu de economie a energiei, punand pur si simplu sa se scoata din duliile tarii milioane de becuri electrice.
Cuba inca n-a abordat solutia cea mai radicala, dar citesc undeva ca numeroase echipe de tineri au misiunea de a intra prin case ca sa stinga becurile pe care locatarii le tin aprinse in afara orarului acceptat oficial. E si acesta un mod de a purta razboiul cu Edison, chiar daca victoriile lui imediate nu aduc si becuri noi, fluorescente, in locul celor care se sparg sau se sting.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
