Să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire.
Ziua 5. Am făcut un Top 5 cu cele mai ciudate reguli din Biblie. O să le iau la rând în anul meu biblic, şi m-am gândit să încep cu una care nu-ţi cere nici acte de violenţă şi nici să porneşti în pelerinaj. Anume: regula care-ţi interzice să porţi haine făcute din fibre diferite. E o interdicţie atât de ciudată că eram absolut convins că nimeni din America, nici măcar adepţii literalismului, nu a încercat vreodată să o urmeze.
Bineînţeles, mă înşelam amarnic.
Prietenul meu Eddy Portnoy - care predă istorie la Jewish Theological Seminary din New York - mi-a spus că a văzut recent anunţul unui controlor de şaatnez în cartierul Washington Heights. Şaatnez, m-a informat el, este cuvântul din ebraică pentru "fibre diferite". Controlorul vine la tine acasă şi-ţi verifică pantalonii, cămăşile, puloverele şi costumele ca să fii sigur că nu sunt amestecuri ascunse.
Aşa că azi pun mâna pe telefon şi formez numărul unui anume domn Berkowitz, care e de acord să-mi facă o vizită. Dl. Berkowitz este foarte punctual. Are o barbă căruntă până mai jos de guler, ochelari cu lentile groase şi o cravată neagră înfiptă în pantaloni, a căror curea e la două laturi de palmă deasupra buricului. Kippah îi stă un pic într-o parte.
Dl. Berkowitz deschide valiza pe rotile marca American Tourister şi îşi scoate de acolo echipamentul: un microscop, un bidon cu o etichetă aproape ştearsă, pe care scrie "fulgi de legume" şi tot felul de alte instrumente ce seamănă cu trusa de cusut a mamei mele după ce a suferit mutaţii genetice. Le înşiră pe masa din sufragerie. Am impresia că am de-a face cu un expert criminalist de pe vremuri. De fapt, e un expert în garderobă în slujba lui Dumnezeu.
Îmi întinde un pliant cu informaţii despre şaatnez. Nu orice fibre amestecate sunt şaatnez. Hainele din poliester cu bumbac şi lycra amestecat cu elastic sunt în regulă. Problema e cu amestecul de lână şi in. Asta e combinaţia interzisă, aşa scrie în Deuteronomul 22:11 (singurul verset din Biblie în care se vorbeşte despre amestecul de fibre).
- După ce vă daţi seama că îmbrăcămintea e şaatnez? îl întreb.
Dl. Berkowitz spune că nu poţi să ai încredere în etichete. De multe ori sunt inexacte.
- Trebuie să te uiţi la fibre, ca să fii sigur. Toate fibrele arată într-un fel anume, dacă le pui la microscop, spune el.
Îmi face nişte desene: inul arată ca o bucată de bambus. Lâna arată ca nişte ceşti puse una peste alta. Bumbacul arată ca nişte serpentine spiralate. Iar poliesterul este neted ca un pai.
Scot de prin dulapuri un maldăr de pulovere, iar dl. Berkowitz se pune pe treabă. Taie câteva fire dintr-un pulover negru en coeur şi le pune sub microscop.
- Să vedem dacă vă daţi seama şi singur, îmi spune.
Mă apropii şi privesc prin microscop închizând un ochi.
- E poliester, zic.
- Nu. Mai uitaţi-vă. Ceştile puse una peste alta?... E lână.
Pare dezamăgit. E clar, nu se poate baza pe mine să duc mai departe tradiţia şaatnez.
Dl. Berkowitz este blând, politicos, dar pare cu totul demoralizat. Iar cu clienţi ca mine sigur n-are cum să înceapă să vadă viaţa în roz.
Acum îşi ia notiţe pe o foaie care seamănă cu o fişă medicală. Mă informează că primul pulover e kosher. La fel şi următorul pe care i-l dau să-l analizeze.
- Ia uitaţi-vă, spune el invitându-mă la microscop.
- Lână?
- Nu. Bumbac.
La naiba!
Îmi aduc şi costumul de însurătoare. Îmi spune că aici s-ar putea să avem o problemă: de multe ori costumele de lână conţin şi ceva fire de bumbac bine ascunse în ele, mai ales cele italieneşti, iar al meu e făcut în Italia.
Dl. Berkowitz scoate un instrument care seamănă cu o furculiţă şi începe să înţepe costumul în mai multe locuri - la guler, la buzunare, la mâneci -. Are un aer aproape feroce în timp ce face asta. Costumul acesta e singurul pe care-l am şi m-a costat o treime din salariu. Tehnica domnului Berkowitz îmi provoacă o uşoară nelinişte. Bine că nu-i Julie aici ca să vadă.
- Ăsta e şaatnez? întreb eu.
Trece un minut până îmi răspunde. E prea ocupat cu microscopul, care aproape că nu se mai zăreşte, acoperit de barba domnului Berkowitz.
- Tare mă tem că ăsta-i in, vine concluzia.
Presupusul vinovat este o bucată de căptuşeală albă ascunsă sub guler. Dl. Berkowitz freacă ţesătura între degete.
- Mai bine o trimit la laborator, ca să fiu sigur, deşi sunt aproape convins că-i de in.
Îmi spune că ori îmi ţin costumul în şifonier, ori îl duc la un croitor ca să mi-l "cureţe" de in. De unde era atât de abătut, dl. Berkowitz pare acum plin de viaţă. E vădit uşurat.
- Uite asta-mi place! spune. Când ajut pe cineva să nu încalce vreuna din poruncile sfinte, simt că mă încarc de energie!
Strânge din pumn, cu un aer triumfător.
- Nu am luat niciodată droguri, dar îmi imaginez că ăsta trebuie să fie efectul.
Bucuria lui e molipsitoare. Pe moment, sunt la fel de încântat ca şi el, pe urmă îmi vine în minte problema care mă roade:
- E chiar aşa de important să nu amesteci lâna şi inul? întreb eu.
- Absolut.
- Nu cumva unele reguli din Biblie sunt mai importante decât celelalte?
- Nu. Toate-s la fel de importante.
Apoi face o pauză..
- Bine, nu e chiar aşa... Să nu ucizi e o regulă de bază. La fel e şi cu regula care interzice adulterul şi cea care-ţi spune să nu te închini la idoli.
Dl. Berkowitz pare foarte frământat. Pe de o parte, toate regulile au aceeaşi sursă. Evreii ortodocşi respectă un număr de 613 precepte, puse cap la cap pentru prima dată în Evul Mediu de rabinul Maimonide, care s-a bazat pe primele cinci cărţi ale Bibliei. Pe de altă parte, dl. Berkowitz e şi el de acord că e mai grav să omori pe cineva decât să porţi un pulover care nu e kosher.
Înainte să plece, îi pun inevitabila întrebare: la ce bun regula asta? Ce importanţă are pentru Dumnezeu dacă noi purtăm sau nu fibre amestecate? Răspunsul lui: nu ştim.
În schimb, există câteva teorii. Unele spun că sensul regulii a fost să-i obişnuiască pe vechii evrei să ţină lucrurile separate, iar în felul ăsta să fie mai puţin înclinaţi către endogamie. Unii văd aici o aluzie la jertfele lui Cain şi Abel - Cain i-a oferit in lui Dumnezeu iar Abel i-a dat oi. Unii cred că păgânii purtau cândva ţesături amestecate de in şi lână, şi că evreii încercau să se diferenţieze de ei prin orice mijloace.
Trăgând linie, putem spune, într-adevăr, că nu ştim.
- Asta e o regulă lăsată de la Dumnezeu. Trebuie să avem încredere în El. Dumnezeu e atotputernic, iar noi suntem ca nişte copii. Câteodată părinţii fac nişte reguli pe care copiii nu le pot înţelege. Când îi spui unui copil să nu atingă focul, el nu înţelege de ce, dar e bine pentru el.
În iudaism, o lege biblică pentru care nu există explicaţii - şi sunt o mulţime din acestea - poartă numele de ciuchim. Asta e una dintre ele. Ideea e nu ai cum să ştii ce e important pe termen lung. Dumnezeu s-ar putea să vadă lucrurile la altă scară decât noi. De fapt, unii cred că e mai important să respecţi regulile de neînţeles, fiindcă aşa arăţi că eşti plin de râvnă în aplicarea poruncilor, că ai o credinţă puternică.
Ideea că trebuie să te supui unor legi fără nicio justificare raţională e un pic şocantă. Aproape toată viaţa m-am condus după principiul că trebuie să încerc să mă comport raţional în toate situaţiile. Dar dacă trăieşti conform Bibliei, principiul nu mai este valabil. Va trebui să-mi obişnuiesc creierul cu un nou mod de funcţionare.
Din volumul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie la Editura Philobia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
