Impreuna cu Ion si Ariana Nicodim, am descoperit doua orase - Roma si Slobozia! La Roma am traversat via del Babuino pana la Piazza del Popolo, unde, intr-o galerie de la etajul unui bloc, am vazut impreuna o expozitie a lui Alberto Burri, artist care il entuziasmase pe Nicodim.
Era in 1968 cand abstractia isi traia pe plan european momentul de maxima difuziune, iar artistii romani o descopereau ca pe un taram al fagaduintei. In atelierul improvizat din cladirea antebelicei Scoli romane de la Roma, Nicodim picta tabloul Luna si pasarile, unde, dincolo de anecdota romantica a titlului, isi facea drum abstractia inteleasa ca dimensiune esentialmente poetica.
Tot cu Ion si Ariana Nicodim am facut un drum pana la Arezzo ca sa vedem frescele lui Piero de la Francesca. Uluitorul geometru al Renasterii a ramas pentru Nicodim un reper estetic niciodata uitat. Acum cativa ani, cand i s-a oferit ocazia, la Slobozia, sa picteze bolta unei bisericute vechi de lemn, stramutata prin grija directorului Muzeului agriculturii, Nicodim imagina in spirit ecumenic o imagine a Fecioarei, in care Bizantul urma sa coexiste cu umanitatea renascentista, severa si tandra in acelasi timp, asa cum o gandise Piero in acea capodopera de la Arezzo, Madonna dell parto (Fecioara nasterii). Un punct de vedere care, in discutiile avute cu autoritatile ecleziastice locale, la care s-a intamplat sa asist, contraria habitus-urile in materie de pictura religioasa. Datorita lui Nicodim, am descoperit la Slobozia Muzeul aAriculturii, un muzeu neconventional, al tehnologiilor arhaice, al masinilor agricole din secolul trecut si al artei contemporane, care ar merita sa fie la fel de faimos ca Muzeul Taranului Roman.
Expozitia lui, Tara, taran, tarana, de acum cativa ani de la muzeul din Slobozia, s-a articulat tocmai in contact cu spatiul muzeistic saturat de referinte antropologice, in care lucrarile acestui pictor cu tentatia sculpturii, facute din lut amestecat cu paie, din chirpici, materia primordiala a arhitecturii caselor dobrogene marturiseau intoarcerea la universul satului natal. Pentru ca Nicodim era dobrogean si, la un moment dat, rafinatul pictor al abstractiunilor lirice, a simtit nevoia intoarcerii la o vizualitate absorbita inca din copilarie. Expozitia de la Slobozia a insemnat intoarcerea acasa, neprogramata, fireasca a calatorului prin tari si culturi straine.
Ion Nicodim a plecat dintre noi anul acesta, in martie, cand implinea 75 de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
