Ziarul de Duminică

Alţi Clasici moderni la Litera/ de Ziarul de duminică

Alţi Clasici moderni la Litera/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

16.04.2015, 23:59 71

În numărul din 6 februarie al „Ziarului de duminică” prezentam primele patru volume din noua colecţie a Editurii Litera, lansată spre sfârşitul anului trecut  – Clasici moderni. Colecţia adună laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice, dar şi autori contemporani a căror valoare literară le prefigurează statutul de „clasici”. Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoţionante, mai revoluţionare opere din ultimii 125 de ani – cărţi care vor continua să fie citite de la o generaţie la alta. Primele volume au fost: Alice Munro – Prea multă fericire;Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta;Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Grey; Elisabeth Strout – Olive Kitteridge.

Între timp au apărut şi alte titluri de „clasici moderni”. 

 

James Joyce – Portret al artistului la tinereţe. Traducere din limba engleză de Frida Papadache.

Un roman exemplar pentru modernismul european, un bildungsroman care ilustrează atât desprinderea treptată a eroului de constrângerile familiei, religiei şi naţionalismului irlandez, cât şi parcursul său către individualizarea artistică. Capodopera autobiografică a fost publicată în volum în 1916, este o naraţiune în cinci părţi a vicisitudinilor şi avatarurilor copilăriei şi adolescenţei lui Joyce la Dublin. Într-o Irlanda frământată de eterne tulburări şi conflicte politice, într-o familie cu mulţi copii, sărăcită, redusă la mizerie de un tată uşuratic şi petrecăreţ şi de o mama habotnică, orbită de religiozitate. O copilărie marcată de rigorile drastice ale unor şcoli iezuite şi o adolescenţă petrecută într-o societate sufocată de bigotism, de un tradiţionalism deviat într-un misticism menit să înnegureze cu spaime transformările fiziologice şi efuziunile sentimentale şi senzoriale ale pubertăţii.

 

Franz Kafka – America. Traducere din germană de Pop Simion şi Erika Voiculescu

Romanul cunoscut drept Omul dispărut a evoluat din povestirea Fochistul, publicată în 1919. Autorul a dat titluri numai la primele şase capitole (denumirea romanului îi aparţine prietenului Max Brod). Textul este inspirat de experienţa rudelor scriitorului emigrate în America (Kafka însuşi nu a călătorit niciodată acolo) şi, în ciuda tonului mai realist şi cu mai mult umor decât în alte scrieri ale sale, păstrează tema tipic kafkiană a unui sistem intangibil şi opresiv căruia protagonistul ajunge să i se supună din proprie iniţiativă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO