In 1926, si-a abandonat masina, a luat trenul spre Harrogate, s-a inregistrat la hotel cu numele amantei pentru care sotul ei voia sa divorteze si, timp de 12 zile, s-a dat efectiv pierduta. Ziarele au inceput o veritabila aventura politista pentru gasirea ei...
Ascunzandu-se sub numele infamei creaturi (Mrs. Neele) care-i destrama casnicia, Agatha si-a acordat o mica vacanta. A mers la cumparaturi, s-a rasfatat cu tratamente de infrumusetare, a facut un soi de karaoke cu orchestra hotelului, a luat masa incognito in mici restaurante (interesant ca numele folosit atunci l-a reluat mai tarziu intr-o carte pentru a boteza un sagace inspector de politie). In acest timp, cazul ei tinea prima pagina in Daily Mail, care transformase disparitia doamnei Christie intr-un subiect de senzatie. Ascunsa, scriitoarea jubila: viata si literatura isi inversasera dramatic rolurile. Autoarea devenise insasi protagonista enigmatica a unui policier care tinea publicul cu sufletul la gura. Ea crease deliberat maximum de confuzie: isi lasase in masina abandonata haina de blana si permisul de conducere, dar nici un alt indiciu privind evaziunea sa. Autosesizandu-se, politia a intrat in alerta, dragand smarcurile din zona si scotocind padurile, operatiune pentru care solicitase inclusiv sprijinul voluntarilor. Ofiterul din Surrey care ancheta cazul, superintendentul Kenward, era ferm convins ca Archie Christie isi ucisese sotia pentru a putea sa-si consume in liniste adulterul (in realitate, "victima" va accepta divortul in anul urmator). Se pornise un tam-tam extraordinar, iar lumea incepuse sa raporteze prezenta scriitoarei in diferite colturi ale tarii. Psihoza colectiva odata iscata, publicitatea a fost pe masura, cu efect imediat in cresterea vanzarilor pentru romanele politiste ale "misterioasei disparute"...
Pe www.timesonline.co.uk, Lindsay Duguid analizeaza o noua biografie a celebrei fugare, aparuta sub semnatura Laurei Thompson: "Agatha Christie. Un mister englezesc". Cartea abunda in asemenea detalii picante despre existenta neconventionala a celei care i-a inventat pe Hercule Poirot si pe Miss Marple. Dar nu numai pe acestia! Agatha a inceput sa publice la varsta de 30 de ani, in 1920, neoprindu-se pana in anul mortii sale, 1976. In acest interval, ea a publicat cele 71 de romane politiste care i-au asigurat notorietatea. A mai tiparit insa si 5 volume de povestiri, 2 de poezie, cateva autobiografii, piese de teatru, precum si 5 romane nonpolitiste, aparute sub pseudonimul Mary Westmacott. La apogeul carierei, publica 3-4 volume pe an, deja in 1950 trecand pragul primelor 50 de milioane de exemplare vandute.
Laura Thompson a avut acces la arhiva scriitoarei, aflata in conacul din Devon, cumparat de aceasta din urma in 1938. Surprizele nu au incetat sa apara: Agatha a falsificat multe detalii in memoriile ei, manipuland cu abilitate faptele, ba chiar a mintit in privinta varstei sale reale pe certificatul de casatorie, dar nu atunci cand s-a maritat in 1914 cu aviatorul Archie (care se va distinge in primul razboi mondial si o va insela cu Nancy Neele). Un al doilea mariaj, cu un barbat mai tanar decat ea cu 15 ani, o va purta in expeditia arheologica din 1940 de la Nimrud, acolo unde ea va incerca sa curete antichitatile descoperite cu crema de fata. Aceeasi crema de fata care era menita sa-i ascunda varsta reala, caci Agatha mintise cu cativa ani in minus cand isi daduse datele in fata ofiterului starii civile...
Ca de obicei, viata se dovedeste a fi ceva mai suculenta decat literatura pe care o genereaza. Nici o enigma!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
