Charles de Gaulle s-a plans odata de dificultatea de a guverna o tara in care exista atat de multe tipuri de derivate ale laptelui. Franta a fost, intotdeauna, un amalgam de ciudatenii si contradictii...
In fapt, Hexagonul are multe alte laturi ascunse. Nu exista un continuum spatio-temporal dublat de unul cultural, ci o multime de elemente care se bat cap in cap. Cel putin aceasta este imaginea care-i ramane lui Tim Martin dupa ce recenzeaza, pe www.telegraph.co.uk, The Discovery of France a lui Graham Robb, carte scrisa dupa ce, conform propriilor sale marturisiri, autorul a petrecut "peste 20.000 de kilometri in saua bicicletei si patru ani in biblioteca". La capatul unei asemenea lucrari, intelegi ca tot ceea ce stiai despre o tara ca Franta nu se prea suprapune realitatii istoriei civilizatiei sale, fiind, mai degraba, reverberarea unui proiect cultural utopic.
Franta din manuale si Franta din reveriile noastre romantice sunt doar niste povesti frumos colorate, contrazise sau mult amendate de realitatea de pe teren. De pilda, pe la 1930, postasii din regiuni sudice indepartate (precum tinutul Les Landes) inca mai distribuiau corespondenta deplasandu-se pe catalige, la ametitoarea viteza de 17 km/h. Concomitent, in multe zone preponderent agricole, inca se mai practicau rituri pagane ale fertilitatii imprejurul structurilor megalitice. Cea mai importanta structura geologica din tara - Gorges du Verdon -, una comparabila cu Marele Canion, a fost descoperita abia in jurul anului 1914. De altfel, vestea declansarii primului razboi mondial a fost prima stire din istorie care a circulat in toate regiunile Frantei in aceeasi zi.
Cat despre limba franceza, marea mandrie a Academiei, ei bine, aceasta nu era vorbita pana aproape de 1920 decat in zona pariziana. Existau 55 de dialecte majore si cateva sute de jargoane, de pilda "soleil" avand urmatoarele forme: "souleil", "soulet", "soulot", "s'lot", "soulu", "selu", "slu", "seleu", "soureil", "soureiul", "sereil", "s'reil" si "seroille". Adio, lingua franca, nu? Cat despre rafinamentele stilistice ale lui Montaigne sau Cioran ("Si-o-ran")...
Abia in secolul al XIX-lea apar primele harti cat de cat complete ale tarii, asta si fiindca, pana la aparitia bicicletei, 90% din populatie nu calatorise niciodata la mai mult de 25 km de casa.
Spaima de necunoscut si de experimentarea unor noutati, combinata cu superstitiile de tot felul, a dus, in context, la aparitia unor expresii subtile precum "Degeaba faci o supa buna - oricum vine Diavolul si-si face nevoile in ea!" sau "Daca macar Dumnezeu ar fi fost un om de treaba"...
Allons, enfants de la Patrie!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
