ZF Transilvania

Nemtii se dau in vant dupa fructele de padure romanesti

30.06.2004, 00:00 75



Agricultura ecologica sau agricultura biologica ori organica a devenit tot mai populara in Occident, mai ales dupa scandalurile privind utilizarea pesticidelor, a hormonilor si a practicilor de alterare genetica a plantelor. Revitalizarea formelor traditionale de culturi agricole a condus la aparitia unui tip de afacere care aduce mai multe sute de milioane de euro anual. Pentru Romania, Uniunea Europeana a devenit principalul importator de produse ecologice.



Firma Rom Silvic din localitatea Beriu, municipiul Orastie, livreaza anual pe piata Germaniei fructe si ciuperci de padure a caror valoare se apropie de un milion de euro. Principiul afacerii pare simplu. Materia prima, este asigurata, in principal, de catre centrele de colectare a fructelor de padure apartinand Directiilor Silvice teritoriale. O alta sursa de aprovizionare o reprezinta persoanele fizice. Dupa colectare, fructele de padure sunt selectionate atent pentru a nu exista fructe zdrobite, sau atinse de diverse boli apoi sunt spalate refrigerate. ambalate si exportate in Germania. Ambalarea se face in cosulete din nuiele impletite ceea ce ofera si un plus de pitoresc produsului. Ciupercile (hribi si galbiori) trec prin aceleasi operatii. In plus, sunt curatate taiate si uscate. Principalul inconvenient este investitia. In conditiile respectarii normelor de export in statele UE, aceasta se apropie de 500.000 de euro si poate ajunge la un milion de euro, in functie de capacitatea de prelucrare dorita. In principal, aceasta presupune hale igenice, refrigeratoare, uscatoare si utilaje pentru taierea burutilor.





Profitul influentat de starea vremii



Fabrica de la Beriu a fost infiintata in 1999 de catre un investitor german. Piata tarilor UE este deosebit de receptiva la produsele de acest gen provenind din Romania. Asta, deoarece padurile existente la noi sunt considerate ca nefiind afectate de poluarea specifica tarilor puternic industrializate. In afara Germaniei, cererea pentru astfel de produse exista si pe pietele Italiei, Austriei si Frantei. "Societatea Rom Silvic are 40 de angajati permanenti, dar in plin sezon, angajam pana la 200 de persoane, afirma Mirela Popescu directorul firmei. Maximul coincide cu perioada de recoltare adica lunile mai - octombrie. Capacitatea de prelucrare este de aproximativ cinci tone pe zi. Anul trecut am reusit sa prelucram si sa trimitem in Germania circa 100 de tone de fructe de padure si ciuperci. Gama de fructe de padure exportata este diversa. Cele mai cautate raman insa afinele negre si rosii. Daca pentru cele negre avem furnizori in judet, afinele rosii le aducem din judetul Caras- Severin", afirma Mirela Popescu.



Cel mai important aspect al afacerii ramane vremea. Seceta prelungita face ca recoltarea sa fie redusa. Oferta redusa si cererea mare face ca preturile de achizitie sa creasca. Anul trecut spre exemplu, un kilogram de hribi calitate intai, nu putea fi achizitionat sub doi euro. Cat despre galbiorii calitatea intai, pretul de achizitie al acestora a ajuns la un moment dat 2,5 euro. Iar la nivel de piata Europeana preturile sunt stabilite in raport cu toate ofertele existente pe piata. Asta poate influenta profitul. Fluctuatiile acestuia pot fi cuprinse intre 10% si 30% din cifra de afaceri", precizeaza Mirela Popescu.





Dulceturi si compoturi



Am avut si cateva incercari de a intra pe piata interna cu o gama de dulceturi si compoturi din fructe de padure. Din pacate nu a mers. Clientii autohtoni prefera produse de acest gen obtinute din fructele culese din gradina. O alta gama de produse care a mers o perioada pe piata franceza a fost cea a buretilor conservati. Afacerea a cazut francezii preferand achizitia buretilor uscati si producerea de conserve proprii. Am intrerupt colaborarea cu ei deorece au gasit o sursa mai profitabila de materie prima pe alte piete ale Europei de Est", precizeaza directorul RomSilvic.





Austriecii cultiva dovleac ecologic la Calan



O alta piata care cunoaste o dezvoltare deosebita la nivelul statelor UE este cea a produselor ecologice. Principala problema cu care se confrunta producatorii vestici de alimente ecologice este materia prima. Si asta, deoarece pe majoritatea terenurilor din Occident cultura plantelor s-a facut folosind ingrasaminte artificiale, denaturand calitatile solului. Ori productia ecologica presupune obtinerea de produse agroalimentare fara utilizarea produselor chimice de sinteza. Pentru ca trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica presupune o perioada de conversie a terenurilor de doi pana la cinci ani, procesatorii vestici si-au indreptat atentia spre tarile Europei de Est. Aici, au gasit terenuri agricole neexploatate sau terenuri pe care lucrarile de fertilizare a solului nu se fac folosind ingrasaminte chimice. La Calan, in urma unui contract cu un partener austriac societatea Agroexim a inceput in 2002, cultivarea de dovleac ecologic pe o suprafata de 120 de hectare. Dovleacul, dintr-o specie modificata genetic produce samanta fara coaja. Aceasta este folosita de catre austriac pentru obtinerea de ulei de dovleac ecologic. De pe cele 120 de hectare Agroexim a furnizat la sfarsitul anului, partenerului austriac 60 de tone de samanta ecologica de dovlec. Profitul net al firmei a depasit doua miliarde de lei. In urmatorul an seceta si lipsa unui sistem de irigati a facut ca productia sa scada la 40 de tone. Cu toate acestea



Agroexim a obtinut un profit net de aproximativ 1,5 miliarde de lei. De cinci ori mai mult decat in cazul unei culturi conventionale. Si cu piata de desfacere asigurata. "Contractul a fost realizat dupa ce in prealabil, partenerul nostru a venit si a luat probe de sol care au fost analizate in laboratoarele din Austria. Solul in care se face cultura nu trebuie sa contina urme de ingrasaminte chimice, iar pentru a ajuta plantele sa se dezvolte folosim ingrasaminte naturale sau produse fertilizante bacteriene. Un alt aspect important al culturilor ecologice este faptul ca toate lucrarile sunt efectuate manual, mai putin semanatul, ceea ce implica costuri relativ crescute raportate la costurile unor culturi conventionale. Am folosit pentru lucrarea de prasit 100 de persoane. La o cultura ecologica de 100 de hectare costurile de productie, se ridica la aproximativ 500 de milioane de lei.



Intentia partenerului austriac este de a extinde colaborarea si cu persoanele fizice din zona care detin terenuri ce se incadreaza in practicarii unei astfel de agriculturi. In plus, de anul viitor intentioneaza sa inceapa cultivarea de plante medicinale pe o suprafata de 50 de hectare", afirma Ionescu benone consilier de specialitate in cadrul firmei Agroexim. Durata minima de conversie a productiei conventionale la cea ecologica este de doi ani pentru culturile de camp anuale, trei ani pentru culturile perene si plantatii si de doi ani pentru pajisti si culturi furajere. transilvania@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO