Prof. Dr. Cezar Mereuţă, cercetător în economie, a discutat la emisiunea ZF Live de marţi, 16 aprilie, despre conceptul de companii-noduri în economie şi despre cum a ajuns economia românească să fie dominată de companiile străine.
Ce v-aţi propus cu această lucrare, “Capitalul majoritar străin în companiile noduri de pe principalele pieţe din România”?
Noi, colectivul, ne propuneam 2 probleme: să identificam pe cât se poate de corect polii de decizie din perspectiva structurii de proprietate în România la nivel de companii. Ne-am propus să nu discutăm structura de proprietate în sensul capitalului românesc şi celui străin, ci decizia strategică de unde au rezultat cele trei tipuri de structuri: companie cu capital majoritar străin, decizia la străini, majoritar privat român decizia de la majoritar privat român şi de stat, decizia la stat.
De ce este importantă această distincţie într-o economie globalizată?
Vectorul procesului de globalizare este compania multinaţională. Orice ţară se confruntă cu compania multinaţională şi cu investiţiile străine directe de dezvoltare.
Am aplicat conceptul analizei nodale care este fundamental. Acest concept, care a fost verificat două decenii în România şi în lume, invalidează pentru lumea afacerilor principiul pareto 20 – 80 (20% din indivizi acoperă 80% din venituri). Principiul s-a extins în domeniul producţiei, a conducerii. În lumea afacerilor principiul cade: s-a demonstrat pe peste o mie de pieţe analizate 20 de ani la noi şi în UE că 10% este media numărului de companii care definesc 80% din cifra de afaceri, din profit, din pierderi, din plăţi restante, din toate mărimile econonice. Mai mult, la nivelul sistemelor naţionale nu mai discutăm de 10%, ci de 5%. De exemplu, în România, din 400.000 de companii cu cifră de afacere diferită de zero, numai 14.000 acopera 80%. Cele 14 mii definesc profitabilitatea pieţei, pierderile, exporturile, plăţile restante, etc.
Am făcut această analiză pe 20 de ani care s-a oprit în 2008 şi a luat în considerare 80 de pieţe distincte. Am analizat liderii de pe fiecare piaţă din cele 80, care acoperă 99% din cifra de afaceri globală a României, de 230 de miliarde de euro.
Ce v-a spus analiza companiilor nodale şi sectorială?
Pe fiecare piaţă, companiile care fac 80%, deci companiile noduri, am ajuns la un număr de cca 36 mii de companii din 421.000. Observăm o deosebită concentrare a structurilor de putere pe pieţe. Pieţele luat în calcul sunt şi pieţe foarte mici, cu cifre de afaceri anuale de 20.000 de euro, în timp ce când iei tot sistemul, cad în sistem companiile mai mari.
Care este cea mai mare piaţă?
Cea mai mare piaţă este comerţul cu ridicata. Această trăsătură se întâlneşte în toate ţările Uniunii Europene.
Din industria prelucrătoare avem 2 poli: din punct de vedere al CA - industria de autovehicule (9 mld. euro) şi industria alimentară (8 mld euro). La valoare adăugată e pe dos: industria alimentară este prima.
Industria alimentară are 25% din valoarea adăugată a industriei prelucrătoare. Acesta este lucru fundamental pentru că aceasta dă personalitatea sistemică a unei ţări. Ţările nu seamănă, nu există modele. Teoreticienii modelelor au greşit. Fiecare ţară are o anume personalitate sistemică. De pildă, Venezuela are personalitatea sistemică extracţia de petrol. Personalitatea sistemică a României este industria alimentară.
Care este ponderea capitalului străin şi autohton?
În companiile noduri, ponderea e 52,4%, 40% este ponderea capitalului majoritar românesc, restul capitalul majoritar de stat. Important nu este această pondere, ci puterea companiilor. Numărul de companii cu capital majoritar străin, din cele 36 de mii, sunt numai 5900, adică 16% în timp ce companiile cu capital majoritar românesc au 82%. Aceasta înseamnă că există o formidabilă atomizare a companiilor cu capital românesc. Atomizarea înseamnă slaba putere de negociere, atât cu furnizorii cât şi pe piaţa externă, şi un mare deficit concurenţial. Când intră o filială în România, nu intră cu IMM-uri. Filiala multinaţionalei intră cu companii de la 500 de oameni în sus. Nokia când a venit în România a venit cu 3.000 de salariaţi.
Menţionaţi 2,6% rata profitului în 2011 pe când la companii private româneşti este de 3,3%.
Această diferenţă nesemnificativă, mai mare la noi, se datorează unor companii cu capital majoritar străin, filiale, în pierdere cronică. Una din concluziile de forţă ale demersului care atrage atenţia guvernului României să aplice acelaşi tratament pe care îl aplică companiilor cu capital majoritar de stat, marii perdanţi, dar şi perdanţilor străini. Nu se poate accepta ca cele patru capacităţi ale companiei Mechel să piardă în fiecare an din 2009 încoace. Dacă ne ocupam din timp de asta, luam de la CE un ajutor de şomaj pentru Mechel sau făceam ceea ce administraţia clujeană când a sesizat nu în momentul plecării, când Nokia vroia să plece, ci s-au dus către alţii: şi au adus DeLonghi şi vine Bosch.
Liderii, top 5 al companiilor multinaţionale trebuie să fie monitorizate. Este greu de acceptat că în secolul 21 noi să nu fim în stare să facem un soft simplu în care să avem în trei trepte semestrial alarmele. Ce se întâmplă de exemplu dacă mâine automobile Dacia îşi mută jumătate din producţie în Maroc? Nu înseamnă numai jumătate din Dacia, înseamnă plecări în bloc ale orizontalei străine care aprovizionează Dacia acum în proporţie de 80%. Este vorba de o pierdere de 5% din PIB. Semnalul pe care îl dă lucrarea este extrem de serios. Trebuie să aplicăm un asemenea regim care nu înseamnă decât informaţie.
Ce ne spune analiza celor 80 de lideri pe fiecare sector, care descriu 99,5% din economia românească?
Avem 48 de lideri din 80 companii străine. Pieţele importante ale economiei reale, care dau tonul, sunt controlate de lideri străini. Automobilul este străin, extracţia de gaze şi petrol, metalurgia, toate sectoarele cu forţă de muncă: încaltaminte, imbracaminte, etc.
Telecomunicaţiile reprezintă un element special. Aici nu avem ce căuta. Avem 3 companii Orange, Vodafone şi Cosmote unde românul nu există. RCS&RDS, în raport cu acestea, nu există, din punct de vedere al cifrei de afaceri.
Străinii sunt lideri şi la calculatoare, la echipamente electrice, la mobilă. La mobilă avem o problemă de clarificat. Fabrica Johnson, ani de zile a fost trecută la mobilă. Anul trecut, au trecut la autovehicule. În felul acesta, a promovat ca lider o companie românească – Aramis Invest. În mod normal, Johnson rămâne lider.
Este normal ca în sectoarele de înaltă tehnologie companiile străine să fie lider?
Nu, nu este corect. Există un colectiv în România care ar trebui promovat pentru competenţa formidabilă de grup a cercetării româneşti autentice – Măgurele. Aplicaţiile acestei cercetări a laserului de mare putere este formidabilă. În tehnologiile avansate, tot ce va rezulta de la Institutul Naţional de Cercetare Horia Hulubei vor crea capacităţile româneşti de înaltă tehnologie. Nu calculatoare, acolo nu vom putea ajunge dar la lasere, ajungem.
În agricultură avem capacitate de creştere excepţională. Ponderea în industria alimentară a străinilor este redusă, e 35%. Dacă o facem într-un anume mod, în sensul dezvoltării rurale a IMM-urilor de procesare. Aici putem să explodăm.
Ce este de făcut, liniile de dezvoltare?
Structura standard la orizont pentru 2020, fără niciun dubiu - agricultura şi industria alimentară au potenţial de creştere. Deşi aproape 2/3 importăm alimente, industria alimentară exporta în 2008 înaintea crizei 428 mil euro. În 2012, această industrie exporta 1,2 mld. euro în criză, fără nicio cădere şi cu un grad de acoperire de 43%. Avem nişte semnale: România a început să fie jucător pe piaţa externă.
Instituţional ce este de făcut?
Nu putem separa agricultura la Ministerul Agriculturii iar la Ministerul Economiei companiile. Trebuie să terminăm cu decalajul la IMM-uri dintre rural şi urban. Ministerul Agriculturii şi Producţiei Alimentară. În al doilea rând, trebuie un control de calitate preventiv. Ne trebuie echipamente, trebuie să avem capacităţi în ţară: tractoare, echipamente agricole.
În al treilea rând, trebuie să urmărim Ford. Rolul Fordului este dublu ca importanţă: pentru ce aduce şi ca rezervă. Fordul trebuie să fie împins să-şi rezolve angajamentele, 300 de mii de unităţi în 5 ani. Au trecut 4 ani şi avem 30 de mii de unităţi.
Înalta tehnologie – trebuie să atragem investitori de prim rang, dacă se poate, din top 100 mondial, companii multinaţionale, să creem un efect de ruptura la export, să ieşim din uniunea exporturilor către ţările BRICS. Asta nu se poate face decât cu firmele mari. Ei pot să dea pe ţările BRICS exportul de ruptură, cum a fost Nokia.
Serviciile creative, rezerva României – pornind de la cercetare dezvoltare, de la serviciile informatice, edituri, publicitate, cultura publică, toate aceastea sunt creative. La un loc fac 4% din PIB. IMM-urile trebuie stimulate. Aceste domenii pot să facă 20-25% din PIB. Nu avem nevoie de industrializare ci de o economie creativă, care să pună în valoare inteligenţa românilor. Educaţia este acoperişul acestor activităţi creative. Convingerea mea este că viitorul României stă în aceste activităţi creative.
Pentru dezvoltarea capitalului autohton, trebuie să ieşim din paradigma IMM. Trebuie să creem pârgii, modele pentru întreprinderi mijlocii şi mari care să fie în industria prelucrătoare orientate spre export. Această balanţă de 2/3 de exporturi făcute de companii străine, o treime de români, trebuie schimbată.
Capitalul autohton trebuie să se dezvolte în industria alimentară, în industria construcţiilor metalice, care este o piaţă aur. Trebuie să mai intrăm pe echipamente electrice. Raţionamentul este să intrăm pe 8 pieţe care au cele mai reduse bariere de intrare. Nu pot să intru la auto, că e industrie de capital, nu pot să mai intru pe petrochimie din acelaşi motiv.
Soluţii finantare. Propunerea lui Marinel Burduzea - crearea unei bănci cu capital românesc cu scopul de a finanţa fie în parteneriate cu fonduri de străine de investiţii minoritare întreprinderile de comerţ exterior româneşti. Statul poate să le dezvolte prin modele de finanţare.
Ce va surprins în cercetarea pe care aţi întreprins-o?
Dinamica multinaţionalelor. Faţă de anul 2000, multinaţionalele au avut o dinamică formidabilă în România. Ideea a venit de la ultimul top 100 România. Din 2000, multinaţionalele din top 100 aveau 20% din CA din top 100. În 2011, septembrie, aveau peste 80% CA şi 86% volum de profit brut înainte de taxe.
Ce e rău să lucrezi pentru străin? Nu ne putem dezvolta doar lucrând pentru străini ca angajaţi?
Nu, pentru că există în economia actuală pericole. Pe masură ce mă dezvolt, plătesc mai bine, creşte nivelul de trai. Costul forţei de muncă creşte. Avantajul multinaţionalei care vine la mine, scade şi se mută acolo unde are costul de muncă mai mic. Acum 10 ani, toată industria cu forţa de muncă intensivă lucra în lohn. Lohn-ul a plecat în proporţie de 70% în est.
Nu cunosc nicio economie care s-a dezvoltat fără economii locale.
Ce a rămas din capitalul de stat, de 6%, e la lideri. Rompetrol, Romgaz sunt companii viabile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
