Oportunitatile oferite de trecerea la economia de piata au dus la aparitia unei categorii ad-hoc de profesionisti: cei care au facut schimbari majore in cariera.
Ei au trecut intr-un domeniu care nu avea nici o legatura cu cel din care au plecat, asumandu-si riscul de a esua. Unii au reusit, iar acum se bucura de recunoastere in comunitatea de afaceri.
Un inginer care a lucrat in sectie are propria firma de recrutare
Faptul ca Daniela Necefor a absolvit Facultatea de Mecanica, Sectia Masini Termice, nu prevestea cu nimic saltul de mai tarziu spre domeniul de resurse umane, cu atat mai mult cu cat si-a ales profilul Masini Termice fiindca i-a placut foarte mult.
"Probabil ca sunt o persoana cat de cat un pic mai tehnica", explica uitandu-se in urma Daniela Necefor, astazi Managing Partner la firma de recrutare si consultanta Total Business Solutions.
Oricum, si latura ei creativa a fost puternica, fiindca in paralel cu facultatea si-a continuat studiile de fashion design incepute in liceu, iar si astazi face fashion design in timpul liber.
A absolvit printre primii si a avut sansa de a alege la repartitie. Astfel a ajuns in 1988 la Energoreparatii, sectia de reparat turbine, unde a coordonat echipele de muncitori care acordau asistenta tehnica.
Munca in sectie nu a fost atat de dura pe cat ar parea pentru o femeie, fiindca, la urma urmei, era vorba de lucrul cu oameni.
"La inceput a fost o perioada de o saptamana-doua de reticenta, dar pe urma am colaborat excelent si m-au ajutat foarte mult sa invat partea practica", isi aminteste Daniela Necefor.
In 1992, ABB a facut o societate mixta cu Energoreparatii, fapt ce a declansat un val de schimbari foarte mari in firma, propagat si in cariera Danielei Necefor. Firma a organizat cursuri de limba engleza pentru avansati, la care si-a selectat potentialii candidati pentru training.
A fost chemata, fara sa stie de ce, la un interviu in limba engleza - cu directorii din Romania si cei din Elvetia. A doua zi au anuntat-o ca a fost selectata pentru pozitia de Head of Financial Reporting Department. A intrebat imediat: "De ce eu si nu un contabil?".
Managerii i-au explicat ca a indeplinit criteriile lor: voiau o persoana tanara, foarte flexibila, cu abilitatea de a lucra cu cifre si care sa nu fie contabil sau economist, astfel incat sa poata fi educata cum vor ei in finantele occidentale.
A avut un ragaz de gandire de doua zile, in care a intors lucrurile pe toate partile. Intra intr-un domeniu nou, pornind de la zero, intr-o firma in care, de fapt, totul era nou.
In final a hotari sa faca pasul, stiind ca risca sa nu se descurce, sa nu-i placa sau sa nu fie pana la urma placuta de cei care au acceptat-o.
"Acum, dupa atatia ani, as putea spune ca principalul argument a fost constientizarea faptului ca eu, ca femeie, probabil ca nu as fi avut mari sanse sa fac o cariera in sectie sau intr-o firma de productie, pur tehnica.
Am simtit ca vor avea foarte multe schimbari in conceptia privind posturile in Romania", isi aminteste Daniela Necefor.
Asa cum banuia, inceputul a fost extrem de dificil. A intrat intr-o perioada de instruire foarte dura, in care a trebuit sa invete in cateva saptamani patru carti de contabilitate in stilul de raportare din Vest (US GAAP), direct in limba engleza. Invata de dimineata pana la 12 noaptea.
"Timp de aproape un an si jumatate, un consultant din Elvetia venea cam doua saptamani pe luna, special ca sa ma instruiasca in domeniul financiar. Ii datorez foarte multe din cariera mea; a fost o persoana deosebita: cu multa rabdare, cu un potential extraordinar si cu o logica si flexibilitate deosebite. Era genul de consultant care isi schimba metoda de instruire in functie de elev", isi aminteste Daniela Necefor.
A beneficiat, de asemenea, si de cursuri de specialitate facute in Ungaria, Polonia si Republica Ceha.
In scurt timp, a trebuit sa inceapa sa faca raportari financiare catre sediul central din Elvetia. A urmat o perioada si mai dificila, in care a invatat si a lucrat non-stop - inclusiv sambata si duminica, daca era nevoie.
Fiind nevoita sa lucreze cu foarte multe departamente ca sa poata face raportarile, a trebuit sa invete si partea manageriala si cea legata de proceduri, astfel incat sa introduca proceduri si decizii care sa-i permita sa obtina toate cifrele in timp util.
ai-a facut propriile programe de calculator, care ii faceau transformarile directe din contabilitatea romaneasca in cea vestica. Conducerea firmei a sprijinit-o foarte mult, acceptandu-i toate procedurile si toate deciziile. In 1994 a preluat si pozitia de Power Plant Production Controller.
Pe langa toate acestea, a trecut prin alte mari schimbari. A trebuit sa invete sa lucreze cu alt tip de oameni: directorii de la firma, presedintii din Elvetia si vicepresedintii pe partea financiara.
A fost si prima data cand i-a instruit pe altii, tinand un curs de raportare financiara in stil occidental altor oameni din firma si din reprezentanta ABB. De asemenea, a recrutat oameni pentru departamentele financiare.
Atmosfera din firma, mai importanta decat recompensele financiare
Dar la un moment si-a dat seama ca nu numai domeniul tehnic se va dezvolta in Romania si ca trebuie sa invete ceva in plus. A inceput sa fie contactata de head hunters, care au facut-o sa inteleaga mai bine cum va evolua piata in Romania.
ai in 1996 a considerat ca trebuie sa faca o schimbare. A lucrat ca Management Accountant la CDC Foods, apoi ca Financial Reporting si Planning Analyst la Coca-Cola Services, unde a beneficiat de o perioada lunga de training financiar la Viena. Aici a avut primul contact cu firma de recrutare Antal International, care mai tarziu i-a facut oferta de a veni pe o pozitie financiara in firma.
"Imi placea foarte mult si partea de lucru cu oamenii, iar dupa atatia ani, in care lucrasem ore intregi cu cifre, stand in fata calculatorului, simteam nevoia de comunicare", arata Daniela Necefor.
A acceptat pozitia, care i-a permis, in urma unui training pe resurse umane facut la Londra, sa tina si interviurile de testare a cunostintelor financiare ale candidatilor.
A invatat cum se conduc interviurile si pe alte domenii si a realizat ca ii place foarte mult ceea ce face. In timp, a ajuns directorul general al firmei.
Din pacate, in 1999 Antal a decis sa se retraga din Romania. I s-a oferit posibilitatea de a lucra la sediul central din Londra, insa a refuzat oferta, realizand ca, poate dupa doi-trei ani, cand s-ar fi intors in tara, ar fi pierdut contactul cu piata romaneasca, in care aveau loc schimbari foarte rapide. In timp ce se gandea ce sa faca, a intervenit factorul hotaraator.
"Am inceput sa anunt clientii ca nu mai pot lua proiecte, iar foarte multi au spus ca nu este nici o problema si ca le-ar face placere sa lucreze in continuare cu echipa noastra de aici. Asa s-a nascut ideea de a-mi face propria firma de recrutare", spune Daniela Necefor.
Cand se uita in urma, e constienta ca in schimbarile din cariera ei au contat foarte mult oamenii care au avut incredere ca va face fata, au sustinut-o si au incurajat-o. Persoana care i-a ramas cea mai apropape de suflet a fost reprezentanta unei firme de head hunting, care o contactase cand isi construia cariera in domeniul financiar.
"Viorica Neagu m-a ambitionat sa vreau mai mult si mi-a oferit consultanta, ca unui prieten, ajutandu-ma sa-mi dau seama ce pasi sa fac pentru a-mi completa cariera financiara. Suntem prietene si astazi, chiar daca lucram amandoua in domeniul consultantei pe resurse umane".
A ajutat-o mult si flexibilitatea in modul de gandire, care i-a permis trecerea de la modul de gandire inerent pregatirii ingineresti la cel necesar analizei umane, care iti permite sa "simti" omul din fata ta.
Astazi nu regreta nici una din schimbarile pe care le-a facut. "Tot ceea am facut in cariera m-a ajutat sa ajung aici. Imi place foarte mult sa lucrez cu oamenii, iar una dintre cele mai mari satisfactii pe care mi le aduce munca mea le obtin atunci cand reusesc sa-i plasez in firme unde se simt bine, fiindca am constatat ca atmosfera dintr-o firma este mai importanta decat recompensele financiare", conchide Daniela Necefor.
Drumul de la mecanica fina la telecomunicatii
Pana sa ajunga Country Manager la Motorola, Aurelian Sima a inceput ca inginer si a trecut prin multe domenii: aparatura medicala, distributie de bunuri de larg consum, telefonie mobila si apoi materiale de constructii.
S-a pregatit in liceu pentru electronica si telecomunicatii, dar a ajuns, printr-un concurs de imprejurari strict personale, sa faca Facultatea de Mecanica Fina, specializarea Aparatura Medicala si Sisteme de Masurare Mecanica. Daca tot a ajuns acolo si i-au placut domeniile studiate, s-a gandit sa faca facultatea ca lumea.
Dupa absolvire a ajuns in 1986 la fabrica de matrite a Intreprinderii de Contactoare Buzau. Spre deosebire de ceilalti absolventi, care in perioada de rotatie voiau sa ajunga la proiectare, el a cerut sa fie trimis in sectie, "acolo unde se bate cuiul", fiindca stia ca nu are cunostintele necesare sa faca proiectare.
A aplicat astfel unul dintre principiile pe care s-a ghidat in intreaga cariera: "Daca tot faci un lucru, fa-l bine; decat sa-l faci prost, mai bine nu-l mai face deloc".
A condus atelierul de debitare oxiacetilenica table groase si subtiri, unde se lucra in aer liber, iar dupa un an a fost promovat aâ¬oinauntru", in sectia unde se faceau matritele. Aici s-a ocupat timp de doi ani si de Atelierul de Instalatii de Stins Incendii cu Bioxid de Carbon.
Supervizand si montarea acestor instalatii la beneficiari, a circulat foarte mult prin tara, iar daca tot era in deplasare, se ducea sa recupereze si banii neachitati la timp. Obisnuinta cu deplasarile prin tara i-a prins bine peste cativa ani.
Dupa incheierea stagiului s-a intors in Bucuresti, hotarat sa-si implineasca visul din facultate: sa faca aparatura medicala. Pe vremea aceea erau doar doua laboratoare de aparatura medicala in Bucuresti, iar unul dintre ele - unde se dezvolta si se producea in serie mica aparatura electronica folosita in general in terapia intensiva - era la ICSITE (Institutului de Cercetare atiintifica si Inginerie Tehnologica in Electronica).
ai a avut noroc: felul lui de-a fi a placut directorului tehnic al institutului, si asa a ajuns sa lucreze in laboratorul de acolo. "Dupa mine, formula succesului este: bafta, pe langa munca, plus inteligenta", spune Sima.
Insa institutul a intrat, treptat, in declin, iar prin '93 avea o situatie financiara dramatica. A mai trecut un an de zile pana cand Sima a simtit ca nu se mai poate. Ii placea foarte mult ceea ce facea, incepuse sa-si construiasca si o cariera universitara dar, indiferent cat ar fi muncit, salariul era acelasi, si era mic.
La un moment dat, a zis: stop! Decizia a fost urmata de primul sau contact cu o agentie de recrutare: Atlas Consel. Asa s-a ivit oportunitatea de a lucra la o firma de distributie nationala - RomWest Euro - in logistica, domeniu care pe vremea aceea era intr-un stadiu incipient.
A lucrat initial pe pozitia de Planning Transport, apoi s-a ocupat de depozite. A avut sansa sa participe la instruiri pe logistica si operatii de logistica, in strainatate, facute de catre oameni care "stiau despre ce vorbesc".
Fiind responsabil de activitatea depozitelor, facea cam 5.000 km pe luna prin tara, cu Dacia. Desi i-a placut sa lucreze la RomWest Euro si a facut parte dintr-o echipa extraordinara, a fost nevoit sa plece.
"Se ajunsese intr-un punct mort in care, din punctul meu de vedere, compania o luase pe un drum pe care nu trebuia s-o ia. ai alti colegi de-ai mei gandeau la fel si am incercat sa-i explicam patronului. Fiind firma lui, a decis altfel si atunci fiecare dintre noi am inceput sa ne cautam de lucru", povesteste Sima.
A plecat la alta firma de distributie nationala - Cosmos Trading - care, distribuind produse diferite, nu era in concurenta directa cu RomWest Euro.
"Urasc sa ma duc la concurenta si n-am facut-o niciodata", precizeaza Sima. Aici a venit pe pozitia de Operations and Logistics Manager, care reprezenta o avansare in ierarhia logistica, iar in 1996 a inceput MBA-ul, prin ASEBUSS.
In cele din urma a ajuns la acelasi conflict de interese ca la RomWest Euro, asa ca in februarie 1997 si-a dat demisia. Oricum, RomWest Euro a sfarsit aâ¬oinghitita" de Cosmos Trading, care la randul ei a fost achizitionata de Elgeka, o alta firma de distributie nationala.
Colectivul face toti banii intr-o companie
A stat "pe tusa" trei luni, cautandu-si de lucru, apoi s-a angajat la Mobil Rom, ca Logistic Specialist la departamentul de vanzari, chiar in vremea lansarii comerciale a sistemului Mobil Rom.
"A fost o perioada de care mi-amintesc cu placere. Nu cred ca te intalnesti de trei ori in viata cu nebunia aceea in care totul trebuie sa se intample pe data de 6, la sase dimineata, si toata lumea lucreaza non-stop. Dar a fost frumos. Colectivul face toti banii intr-o companie; fara un colectiv adevarat nu te simti ca acasa. Chiar daca managementul e bun, iar colectivul e asa si-asa, nu vii de drag la serviciu".
Aici a stat doar trei luni fiindca, intre timp, cautarile sale au mai dat un rezultat: Rigips i-a lansat o provocare profesionala greu de refuzat, oferindu-i pozitia de Sales and Marketing Manager. Sima isi aminteste:
"Reprezenta terminarea carierei mele pe partea de logistica si operatii legate de logistica si, datorita cursului de MBA pe care-l urmam, reprezenta saltul in categoria superioara: Sales and Marketing. In plus, am avut iar norocul sa gasesc un colectiv extraordinar, pornind de sus pana jos". Aici a prins o perioada foarte interesanta: cea in care firma a crescut si s-a dezvoltat.
Cu timpul, a ajuns la momentul in care operatiunile deveneau de rutina si a devenit receptiv la ofertele de pe piata muncii. A vazut un anunt in ziar: "Firma de high tech cauta Operations Manager" si a trimis o cerere. Iar firma cu anuntul era Motorola.
"In momentul in care am plecat de la Rigips am avut o discutie cu seful meu si i-am explicat motivul. Activitatea rutiniera este buna, ii recunosc avantajele, dar daca e prea multa, dauneaza - cel putin mie. Am considerat ca este cazul sa-mi urmez calea", spune Sima.
La Motorola a gasit un colectiv foarte tanar si foarte "cu capul pe umeri". A lucrat pentru inceput ca Operations Manager pe partea de infrastructura de telecomunicatii, iar din iunie anul trecut ocupa pozitia de Country Manager. Astazi, cand se uita in urma, considera ca trasatura cea mai importanta in cariera este verticalitatea.
"Am considerat tot timpul ca am, fata de mine, o pozitie verticala. Mai pe romaneste: am facut impotriva vantului daca am considerat ca asa trebuie, chiar daca eu am fost cel mai stropit din toata chestiunea aceasta. Nu mi-au placut niciodata slugarniciile de genul sau .
Am considerat ca sunt suficient de matur astfel incat sa am puterea de raspundere asupra faptelor mele. Toti facem greseli si cred ca atata timp cat ai puterea sa raspunzi pentru greseala ta, totul e OK; prostia apare atunci cand repeti greseala".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
