Oportunitatile oferite de trecerea la economia de piata au dus la aparitia unei categorii ad-hoc de profesionisti: cei care au facut schimbari majore in cariera.
Ei au trecut intr-un domeniu care nu avea nici o legatura cu cel din care au plecat, asumandu-si riscul de a esua. Unii au reusit, iar acum se bucura de recunoastere in comunitatea de afaceri.
Ei au in comun, in primul rand, curajul, fiindca o schimbare majora de cariera presupune multe riscuri. Daca e cazul, sunt dispusi sa renunte la multe pentru a face un pas inainte. Sunt ambitiosi, avanseaza rapid in profesie si au nevoie mereu de provocare profesionala.
Sunt flexibili si capabili sa invete multe intr-o perioada scurta de timp. Iar pentru a completa profilul, am putea adauga ca au o personalitate puternica si nu raman in memorie la capitolul "Diversi". Cei care reprezinta cea mai bine aceasta categorie sunt ingineri de profesie.
Ar mai fi ceva? Da; interlocutorii nostri recunosc ca pentru o asemenea evolutie mai e nevoie si de noroc, reprezentat adesea de oamenii care le-au dat sansa de a dovedi ce pot.
De la hidrotehnica la gazetarie si apoi la resurse umane
Luminita Davidescu, Human Resources Coordinator la Henkel Rom=nia, este inginer de profesie; dupa facultate a lucrat un timp ca ziarist, dar pasiunea pentru lucrul cu oamenii a fost mai puternica: astazi coordoneaza singura intreaga activitate de resurse umane la Henkel Romania.
De fapt, limbile straine au fost prima ei pasiune, dar, ca multi dintre cei se pregateau sa dea la facultate inainte de 1989, si-a dat seama ca dupa absolvire o astepta un drum fara perspective: repartitia la tara sau intr-un orasel uitat de lume. Oricum, engleza si franceza au reprezentat, mai tarziu, unul din punctele forte in cariera.
Fiindca i-au placut foarte mult si stiintele exacte - iar toti din familie lucrau in domenii legate de inginerie si matematica - a ales Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Institutului de Constructii din Bucuresti.
"N-am crezut niciodata ca o sa practic meseria de inginer; am urmat aceasta facultate pentru ca mi-a oferit un cadru educational foarte bun. Nu am trecut prin facultate ca gasca prin apa; am invatat multe si mi-a placut ce am facut, dar dupa aceea chiar nu ma vedeam lucrand, pe un salariu de nimic, intr-un institut de proiectari sau intr-o intreprindere de stat, sau ducandu-ma pe santier", isi aminteste Luminita Davidescu.
A terminat facultatea in 1993, dar s-a reprofilat inca din ultimul an. A aflat ca agentia nationala de stiri Rompres scoate un post la concurs la redactia economica externa, a castigat postul si a stat la Rompres cam o jumatate de an.
De aici a plecat la "Romania Libera", la Departamentul Magazin International, unde traducea stiri si materiale venite din strainatate. "Acolo mi-a placut foarte mult. Eram o mana de oameni tineri, prietenosi si entuziasti; inca mai pastrez legatura cu unii dintre ei".
A stat aici cam un an, dar era constienta ca, traducand, nu facea ziaristica. In perioada aceea a participat la multe targuri si expozitii, a colaborat la revistele care se editau cu ocazia targurilor si, incet, incet, a inceput sa-i placa atmosfera de afaceri.
Asa ca a hotarat sa schimbe registrul si sa lucreze intr-o firma internationala. ai-a depus CV-ul la firma de recrutare Snelling, iar dupa o serie de interviuri s-a angajat ca training administrator la departamentul de resurse umane al firmei DHL.
Directoarea departamentului, o englezoaica plina de imaginatie si cu multa initiativa, avea mereu idei noi si ii coopta la proiecte pe toti, indiferent de pozitii: pe cei de la resurse umane, cei de la salarizare, de la recutare si cei de la training.
"Tot timpul eram in priza; stateam si pana la opt seara, dar din pasiune", isi aminteste Luminita Davidescu.
La DHL a stat circa doi ani apoi - intr-o perioada cand, dupa plecarea managementului englezesc, aveau loc schimbari si reorganizari - s-a hotarat sa faca un nou pas in cariera.
S-a dus la un interviu pentru un post de asistent de resurse umane - la o firma al carei nume prefera sa il tina sub tacere - si a avut un succes nedorit.
I-a placut atat de mult directorului general, incat acesta a decis sa fie numita asistenta lui. Or, munca de secretariat, chiar si la nivelul de asistent director general, nu facea parte din planul ei de cariera, iar mutarea de la DHL o facuse pentru ca voia sa invete mai mult din domeniul de resurse umane.
Aici n-a stat mai mult de trei luni - era pe la inceputul anului 1997 - dupa care si-a gasit un job foarte bun, ca training coordinator la departamentul tehnic al Mobil Rom, chiar dupa ce intrasera companiile de GSM pe piata.
"Am avut noroc sa prind chiar perioada de inceput, cand se forma echipa. Era o activitate foarte bogata, plina de intalniri, sedinte, ore suplimentare de munca. A fost o perioada extraordinara pentru cariera mea, in care am invatat foarte mult", spune Luminita Davidescu.
Din acest departament a trecut, tot ca training coordinator, la Customer Service. Aici a simtit, la un moment dat, ca nu mai progreseaza. "Nu mai intrevedeam nici o perspectiva de dezvoltare; colectivul era diferit, iar responsabilitatile pe care le aveam inainte erau impartite la mai multe persoane".
Atunci a aflat ca una din cele mai importante companii din domeniul FMCG cauta pe cineva care sa lucreze pe domeniul de resurse umane. A acceptat oferta lor si a devenit in iulie 1999 primul om de resurse umane din Henkel Romania.
Astazi considera ca acel post a venit la momentul oportun.
"A fost marea mea sansa. Este un pas pe care n-am sa-l regret niciodata. Este extraordinar sa faci totul pe resurse umane. Nu stiu daca exista multe companii care sa-ti ofere aceasta oportunitate, pentru ca in mai toate firmele mari exista un departament de resurse umane, in care rolurile sunt impartite: exista persoane specializate pe cate un domeniu - recrutare, salarizare si administratie, compensations & benefits, training etc.
Aici incerc din rasputeri sa le acopar pe toate; am venit cu ceva experienta, dar am si invatat o multime de lucruri noi - ajutata fiind de managerii mei si de colegii de HR din grupul Henkel Central and Eastern Europe, cu care ma intalnesc de cateva ori pe an, pentru a lucra impreuna la diverse proiecte de interes general pentru organizatiile de resurse umane din tarile noastre".
La Henkel coordoneaza intreaga activitate de resurse umane, neavand nici un subordonat. Iar pozitia pe care o ocupa ii permite sa-si foloseasca abilitati care se potrivesc foarte bine cu una dintre preferintele care o definesc - dorinta de a fi tot timpul inconjurata de oameni si de a avea prieteni adevarati - si explica pasiunea pentru cariera pe care si-a ales-o.
"Trebuie sa stii, in primul rand, sa lucrezi cu oamenii; sa stii, sa poti si sa vrei sa-i intelegi, sa fii sociabil, sa fii un om de echipa, sa fii comunicativ, sa fii organizat. Nu in ultimul rand, trebuie sa fii un bun psiholog, fiindca trebuie sa stii sa evaluezi omul.
La interviu esti doar tu cu el, fata in fata si trebuie sa-ti dai seama daca se potriveste postului respectiv, daca se potriveste echipei, personalitatii sefului - intr-un cuvant, daca e persoana potrivita. ai atunci trebuie sa stii sa-l ", arata Luminita Davidescu.
Un ziarist pasionat ajunge bancher
Directorul departamentului Companii Locale din Citibank Romania, Doru Lionachescu, isi dorea in adolescenta sa devina ziarist. Insa mama lui, femeie cu picioarele pe pamant, care stia ca pe vremea aceea la facultatea de ziaristica se facea numai munca de partid, l-a sfatuit sa termine mai intai "o facultate serioasa", apoi sa faca ce vrea.
Oricum, in perioada in care a urmat cursurile Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a avut sansa sa faca presa studenteasca.
A realizat, impreuna cu Sorin Ducaru (actualul ambasador al Romaniei la Washington) si cu Razvan Mitroi (acum ziarist la "Adevarul"), revista ING a Politehnicii bucurestene si a fost unul dintre colaboratorii "echipei de aur" a publicatiei Viata Studenteasca.
A terminat facultatea in 1988, printre primii, putand astfel sa-si aleaga repartitia, dar a preferat sa se intoarca acasa, la Curtea de Arges, unde a lucrat ca inginer de sistem si apoi in proiectare la Electroarges.
In martie '90 a primit oferta de a se intoarce in presa - la Tineretul Liber, in perioada in care se forma ziarul. In noiembrie a obtinut, prin concurs, prima bursa Reuters de ziaristica economica din Romania.
A stat la Londra o luna si jumatate, timp in care i s-au deschis ochii catre ceea ce inseamna ziaristica economica si catre capitalism, mai ales ca studiul a fost dublat de cursuri la bursa londoneza si de stagii de 2-3 zile in companii britanice.
Cand s-a intors a fost numit imediat redactor-sef adjunct si de atunci a scris numai articole si editoriale pe teme economice. Urmatorul pas l-a facut dupa un an si ceva, atras de provocarea lansata de grupul elvetian Ringier de a crea prima publicatie economica specializata din Romania.
Impreuna cu Valentin Negoita a atras oameni pentru echipa redactionala, iar in octombrie 1992 au pornit impreuna revista Capital - Negoita ca redactor-sef, iar Lionachescu redactor-sef adjunct.
"Pe langa ziaristii pe care i-am atras datorita relatiilor personale pe care le aveam cu ei, pe unii i-am adus cand erau inca studenti, fiindca a crezut in ei", isi aminteste Lionachescu.
In 1993 i-a cazut sub ochi un anunt dat de ASEBUSS privind programul de MBA, realizat in colaborare cu University of Washington, Seattle, o premiera in Europa de Est la vremea aceea.
"Am avut iarasi un declic; am simtit ca era ceva ce-mi lipsea - o pregatire care trecea dincolo de cea gazetareasca, caci MBA-ul iti da un alt gen de profunzime profesionala", spune Lionachescu.
Avand cel mai mare scor la testul GMAT la admitere, a devenit eligibil pentru bursa. MBA-ul a fost, in mod previzibil, un moment de cotitura, mai ales ca a urmat programul timp de doi ani avand colegi de promotie manageri si oameni de afaceri.
"M-am familiarizat cu un mediu care mi-a dat gustul de a intra in teren, fiindca in gazetarie, oricum ai face, esti doar un arbitru care se uita si ii judeca pe ceilalti. Dar de la un punct incolo vrei sa arati si ca ai facut ceva concret, nu numai ca ti-ai dat cu parerea despre altii".
Insa iesirea din gazetarie nu a fost usoara si nu a luat decizia de azi pe maine. Trebuia sa renunte la multe: la nume, la o oarecare recunoastere, la micile orgolii, fiindca era cautat de posturile de radio si televiziune ca sa-si spuna parerea; la oportunitatea de a porni un cotidian economic; la perspectivele care se deschideau atunci odata cu aparitia televiziunilor private.
Dar la un moment dat ii devenise evident faptul ca nu putea folosi lucrurile invatate in MBA la adevarata lor valoare - poate doar daca ar fi facut management de presa. Cu alte cuvinte, simtea ca devenea supra-calificat pentru ziaristica.
Parteneriatul intre angajat si angajator
In vara anului 1995 a terminat MBA-ul, iar in scurt timp a prins o conjunctura buna. De la inceputul anului, ING Bank, care tocmai intrase pe piata romaneasca, isi cauta oameni pe partea de Corporate Banking.
ai, prin intermediul unui prieten care avea mandat sa caute oameni pentru ING, Lionachescu a ajuns direct la presedintele bancii, Anthony Van der Heijden.
A trecut prin multe interviuri si a fost aâ¬ointors pe toate partile", mai ales ca venea din alt domeniu. "Van der Heijden mi-a acordat un mare cec in alb, pe care nu il mai acordase nimanui pana atunci, de a fi primul ofiter de marketing pe care l-a acceptat venind din afara sistemului bancar", subliniaza Lionachescu.
Din iulie 1995 a inceput sa lucreze direct credit si marketing pentru clienti, fiindca ING era prima banca straina intrata pe piata dupa Revolutie si avea nevoie de oameni care "sa produca de la bun inceput; nu era timp pentru acomodare".
Atat ING, cat si Van der Heijden s-au dovedit a fi o scoala extraordinara. Totul a mers foarte bine dar, cu timpul, Lionachescu a ajuns in acel punct in care a simtit ca poate face mai mult, a realizat ca stie la fel de mult ca oamenii care sunt pe pozitii mult mai inalte, dar institutia nu-i oferea atat de repede sansa de a avansa in cariera.
"Momentul acesta s-a potrivit cu o conjunctura buna, pentru ca este important ca in salturile pe care le faci in cariera sa fii in locul potrivit, la momentul potrivit si sa si cunosti oamenii potriviti. Citibank intrase pe piata si isi cauta oameni, iar destinatia favorita erau oamenii de care auzisera in piata, din bancile straine. ai mi s-a facut o oferta foarte buna", isi aminteste Lionachescu.
Dar nu a ajuns in pozitia de Senior Relationship Manager trimitand orbeste un CV pe fax. S-a intalnit cu viitorul sau sef - vicepresedintele de atunci al bancii, un englez - intr-o seara, la o masa.
I-a placut foarte mult de el - "un gentleman adevarat" - si ca om, si ca profesionist. Dupa ce s-au mai intalnit de cateva ori si au realizat ca se inteleg si au incredere unul in altul, au formalizat angajarea.
De fapt, Lionachescu nu a dat niciodata un CV pentru angajare - decat post-factum, ca sa fie la dosar - si nici nu are de gand sa dea. Iar atunci cand angajeaza oameni si primeste CV-urile de la Resurse Umane, nu-i selecteaza pe acest criteriu.
"CV-ul si formalizarea procesului de angajare sunt chestiuni foarte relative. Am cel mai important exemplu in mine insumi: daca s-ar fi luat cineva numai dupa CV, in toate salturile din cariera mea, eu as fi fost persona non grata. De aceea nu cred ca exista neaparat o legatura intre calitatile unui om si experienta lui in domeniu.
Sunt anumite pozitii pentru care te uiti cu prioritate la oameni care au lucrat in domeniu, dar nimic nu poate sa inlocuiasca discutia fata in fata. Am si acum in echipa oameni veniti din afara sistemului bancar - carora le-am dat o sansa, la un moment dat, asa cum mi s-a dat si mie - si care au confirmat. Au fost si altii, care nu au confirmat, dar si oameni veniti din sistemul bancar, care nu au confirmat si nu mai sunt in Citibank".
Lionachescu a ocupat pozitia de Senior Relationship Manager timp de doi ani, iar de la inceputul anului 1999 - cand Citibank a fost prima banca ce a creat o echipa formata numai din romani pentru a lucra cu companiile romanesti - este Directorul Departamentului Companii Locale.
Din aprilie anul trecut detine si pozitia de Vicepresident, Citibank N.A., New York, recunoscuta in toata reteaua internationala a Citibank in echivalentul local de vicepresedinte, mai putin in Romania, unde legislatia bancara conditioneaza utilizarea titulaturii de vicepresedinte de prezenta in Consiliul de Administratie.
Dupa atatea schimbari in cariera, el considera ca prin tot ce ofera angajatilor sai, Citibank este, la ora actuala, printre cei mai buni angajatori din Romania.
Evolutia sa in cariera a fost bazata nu pe cautarea locului de munca ideal, ci pe ideea parteneriatului intre angajat si angajator, valabil atata timp cat exista un echilibru intre ceea ce ofera fiecare parte.
"Eu, ca angajat, ii dau oricarei institutii in care lucrez intre 12 si 14 ore din viata mea, in fiecare zi, iar daca raspunde pe masura in ceea ce priveste recunoasterea, atmosfera de lucru si perspectivele de cariera, mergem inainte.
Daca nu, sunt adeptul ferm al ideii de piata profesionala a muncii, in care oamenii au libertate de miscare si de decizie in cariera. Este o realitate cu care si eu, avand oameni in subordine, ma intalnesc in fiecare zi".
"Oamenii mei, avand deja un nume in piata si o recunoastere, sunt curtati de foarte multe institutii. Ii tin langa mine nu neaparat cu bani, ci cu o anumita atmosfera, cu recunoastere, construind o anumita relatie umana si personala, pana la urma.
Le doresc oamenilor mei ceea ce mi-am dorit si eu intotdeauna: sa lucreze pentru oameni pe care ii admira si ii respecta - aceasta este definitia mea pentru job-ul ideal", spune Lionachescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
