ZF Agropower. Cum văd antreprenorii din gastronomie şi agroturism viitorul producţiei locale de alimente: Europa de Est, cu o infuzie serioasă de bani, poate rezolva problema hranei. Însă micii fermieri români nu se autorizează, se lovesc de multe bariere

România poate deveni o destinaţie gastronomică, dar şi un important furnizor de hrană în Europa, dacă ar avea o strategie, un management şi un marketing performant şi ar rezolva problemele de bază cum ar fi inflastructura şi legislaţia greoaie care nu îi lasă pe mulţi fermieri să intre în legalitate. Aceasta este una dintre concluziile emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

„Pe agenda comunităţii europene nu sunt gastronomia şi sursele de hrană, este adevarat. Recunoaştem cu toţii modificările climatice, care pun serioase probleme. Dar Europa de Est, cu o infuzie serioasă de bani, oameni buni, poate rezolva problema hranei. (...) Cred că ar trebui să ne punem împreună şi să facem lucrurile să se întâmple mai uşor, să fie mai corente“, a spus Daniela Graura, fondatoare a restaurantului Casa Terra din Făgăraş (jud. Braşov). Daniela Graura are mai bine de 20 de ani de experienţă în HoReCa, lucrează pentru ingredientele necesare realizării meniului doar cu producători din zonă şi spune că o problemă des întâlnită în zonă este faptul că micii fermieri nu au statutul de producător, iar legislaţia este prea stufoasă şi prea limitativă pentru nişte afaceri mici.

„Nu există ateliere artizanale care să fie autorizate de către DSP decât dacă arată într-un fel şi e aproape imposibil de investit în toate aceste cerinţe“, a mai spus Daniela Graura.

La rândul ei, Ioana Gherghel, co-proprietar al HOF HÂRMAN, un punct gastronomic care foloseşte cu precădere ingrediente din gospodăria proprie, crede că există o lipsă de informaţii în rândul fermierilor, iar trecutul încă îşi pune amprenta în ceea ce priveşte dorinţa oamenilor de a se asocia.

„Eu, de exemplu, încerc la nivel de comunitate hărmăneană să determin crearea unui fel de colaborare, să-i determin pe oameni să se asocieze la nivel teoretic, la nivel informal, şi anume să stabilim exact ce trebuie să producă fiecare. E un lucru foarte greu, pare foarte simplu, dar oamenii sunt reticenţi. Probabil undeva în mentalul lor a rămas ancorată ideea colectivizării şi se feresc de lucrul acesta“, a spus ea. Ioana Gherghel crede că fiecare fermier ar trebui să producă în funcţie de cerinţele pieţei şi ar trebui să îşi stabilească priorităţile.

Marius Coadă, fondator al Fermei de la Coadă din judeţul Brăila, care s-a autorizat şi ca punct gastrpnomic local, spune că foloseşte o parte din producţia fermei pentru restaurant, dar pentru legume lucrează cu alţi fermieri din zonă.

„Noi ne confruntăm cu aceeaşi dificultate dată de faptul că mulţi fermieri nu vor să se autorizeze. Înţeleg asta pentru că pe deoparte produc cantităţi foarte mici. Şi sunt două variante.  Ori faci un produs supercalitativ care să-ţi asigure un profit bun, ori mergi pe industrializare. Însă dacă mergi spre industrializare pierzi din autenticitate şi din prospeţime“, crede antreprenorul, care povesteşte că a fost primul punct gastronomic local care s-a autorizat în judeţ şi odată cu aceste demersuri a întâmpinat foarte multe bariere.

„Noi ne-am dus să ne autorizăm ca punct gastronomic local şi ne-au zis că nu există aşa ceva în condiţiile în care în Buzău erau deja 10-12 astfel de puncte. Însă am reuşit să «comut» legislaţia din Buzău în Brăila, deşi suntem în aceeaşi ţară, şi să ne autorizăm“, povesteşte el.

Nu doar în ceea ce priveşte legumele şi fructele, fermierii au probleme în a se autoriza şi în a-şi vinde marfa, dar şi în ceea ce priveşte peştele.

„Părerea mea este că există o mare hibă legislativă, şi anume faptul că pescarii nu au voie să îşi vândă produsele direct din barcă, aşa cum se întâmplă în multe alte ţări, adică trebuie să aparţină de o asociaţie de pescari şi să predea peştele la pescărie.“

„Şi asta se întâmplă şi aici, la Ghindăreşti. Deşi Dunărea se află efectiv la 2 minute şi există comunitate de pescari, nu pot cumpăra peştele de la ei ci din oraşul învecinat unde pescarii trebuie să îl depună“, a spus Ioana Matei, co-fondator al punctului gastronomic local La Grisha din judeţul Constanţa.

Ioana Matei, cofondator, La Grisha:

Deşi Dunărea se află efectiv la 2 minute şi există comunitate de pescari, nu pot cumpăra peştele de la ei, cum se face în alte ţări din Europa, ci din oraşul învecinat, unde pescarii trebuie să îl depună.

 

Marius Coadă, fondator, Ferma de la Coadă:

Noi ne-am dus să ne autorizăm ca punct gastronomic local şi ne-au zis că nu există aşa ceva în condiţiile în care în Buzău erau deja 10-12 astfel de puncte. Însă am reuşit să „comut“ legislaţia din Buzău în Brăila, deşi suntem în aceeaşi ţară, şi să reuşim să ne autorizăm.

 

Daniela Graura, fondator, Casa Terra:

Nu există ateliere artizanale care să fie autorizate de către DSP decât dacă arată într-un anumit fel şi e aproape imposibil de investit în toate aceste cerinţe (pentru un mic producător n.red.).