ZF Agropower. Teofil Dascălu, CEO, Frizon Group: Fermierii care depun acum proiecte pentru irigaţii cu fonduri europene vor iriga peste cinci ani. Zonele cu infrastructură pentru irigaţii, făcută înainte de ’90, vor fi complet irigate în 20 de ani

♦ De la momentul gândirii unui proiect de irigaţii pentru o fermă şi până udarea efectivă a culturilor din câmp durează, în medie, cinci ani, iar investiţia trece de 7.500 euro/hectar ♦ Fermierii au la dispoziţie un program cu fonduri europene în valoare de 400 de milioane de euro pentru infrastructura secundară de irigaţii, în perioada 2023-2027, însă ele ajung pentru numai 50.000 de hectare, mai puţin de 1% din suprafaţa cultivată cu cereale ♦ Pe de altă parte, statul va investi în aceeaşi perioadă 1,5 mld. euro în infrastructura principală de irigaţii, dar pentru a ajunge apă pe toate canalele, întinse pe circa 3 milioane de hectare, mai e nevoie de 20 de ani. Practic, abia în 2045 s-ar putea folosi la capacitate maximă infrastructura construită în timpul regimului comunist.

Acest an agricol a debutat cu o umiditate scăzută în sol şi cu un regim de precipitaţii pe măsură, astfel că problema apei a fost, din nou, pusă pe masă.

Investiţiile în irigaţii sunt o soluţie, dar ele trebuie însoţite şi de alte măsuri de de mitigare a riscurilor, consideră Teofil Dascălu, CEO al Frizon Group, care irigă 1.700 de hectare din cele circa 4.500 de hectare de teren pe care le lucrează în judeţul Vrancea.

„Cine nu a irigat cultura de grâu în toamnă şi nu a răsărit până la venirea primelor precipitaţii, în noiembrie şi mijlocul lui decembrie, va vedea efectele la recoltat, pentru că grâul care nu a răsărit din toamnă şi care nu încolţeşte cores­punzător va suferi. Avem un deficit major de apă în sol şi nu vorbim despre o rezervă de apă pentru culturile de primăvară, acumulată în această iarnă în Vrancea“, a spus Teofil Dascălu, CEO al Frizon Group, în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

Zăpada care a venit în ultimele două săptămâni, în cantităţi modice în Vrancea, a fost „spulberată“ de curenţii de aer, astfel încât a ajuns în canale şi nu pe câmpuri, a completat Dascălu. El a afirmat că vede şi un efect pozitiv al zăpezii, acolo unde a pus culturi de acoperire – muştar şi ridichi – şi unde s-a strâns zăpada pe câmp.

„În ultimii patru ani, în Vrancea, startul este acelaşi pentru culturile de toamnă (grâu, orz, rapiţă - n. red.), nu răsar la timp, ci răsar în primăvară, iar producţiile sunt în general calamitate. Eu irig în fermă o suprafaţă destul de mare. Am început să acum cinci ani cu 70 de hectare şi astăzi irig 1.700, ceea ce crează confort, dar pentru fermierii din jurul meu va fi foarte greu să continue din moment ce din start ştii că produci 3-4 t/ha la grâu, pentru că nu ţi-a răsărit din toamnă“, a mai spus Dascălu.

Frizon Group, deţinut majoritar de investitori olandezi, a început discuţiile pentru investiţii în irigaţii în 2009, când a mers cu un proiect pentru co-finanţare la Banca Mondială, a explicat managerul, care crede că e foarte greu să începi acum. „Este o muncă de ani şi sunt foarte mulţi bani la mijloc. Vorbim despre investiţii de peste 7.500 euro/hectar. Dacă ar fi să punem toată infrastructura, curent electric, conducte de punere sub presiune, staţii de pompare, echipamente de irigat, fie e că vorbim de pivoţi sau tamburi sau de sisteme liniare. E o sumă enormă şi dacă nu ai început la timp, e complicat să începi acum, când eşti deja cu un deficit mare de apă şi cu pierderi enorme de profitabilitate“, a întărit el.

Fermierii au la dispoziţie un program cu fonduri europene în valoare de 400 de milioane de euro pentru infrastructura secundară de irigaţii, în perioada 2023-2027, însă ele ajung pentru numai 50.000 de hectare, mai puţin de 1% din suprafaţa cultivată cu cereale. Totuşi, Dascălu a spus că dacă astăzi fermierii depun acele proiecte, abia peste 5 ani, acei fermieri vor iriga.

„Vorbim de 400 de milioane de euro la nivel de ţară. Faceţi un simplu calcul, 7.500 de euro este investiţia per hectar. Câte hectare se pot iriga? Apoi, irigatul vine ca o măsură suplimentară, dar e nevoie de mai multe soluţii de asigurare a fermierilor, care să-i protejeze. Noi, ca fermieri, ne îndreptăm spre Guvern pentru ajutoare şi e normal în astfel de perioade, dar ar trebui să fim ajutaţi să învăţăm cum să ne protejăm prin anumite măsuri“, a precizat fermierul din Vrancea, care este şi preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) Vrancea.

Cea mai bună variantă de mitigare a riscului este asigurarea culturilor împotriva secetei, în primul rând, consideră Dascălu, în contextul în care Ministerul Agriculturii subvenţionează poliţele de asigurare. „Nu ştiu cum va fi de acum încolo, dacă va fi secetă, trebuie să avem un complex de măsuri de mitigare a riscurilor şi printre aceste măsuri trebuie să vorbim de asigurare, trebuie să vorbim de irigaţii etc“, a spus el.

Acesta a precizat că de patru ani îşi asigură culturile şi în doi ani a fost despăgubit. „Nimeni nu trebuie să aştepte luna mai ca să se asigure pentru secetă, pentru că nicio firmă de asigurare nu semnează un contract când deja este seceta declarată. Acum este perioada în care se fac asigurări, în care este o incertitudine, de fapt, despre ceea ce se poate întâmpla.“

Perdele forestiere: mai plantăm, ne ajută ele?

„Eu am peste 160 de hectare de perdele forestiere. Am început să plantez acum şase ani, dar e o întreagă muncă să le plantezi şi să le îngrijeşti, pentru că o perdea forestieră tânără trebuie prăşită de cel puţin patru ori pe an. Şi aici vorbim de lucrări de întreţinere, cel puţin, în primii trei ani, care costă minimum 1.000 euro/hectar şi rezultatele vin după 15-20 de ani. E complicat, dar cred în astfel de proiecte, cred că ele ne vor ajuta în viitor“, a spus Teofil Dascălu, CEO al Frizon Agri.

El a menţionat că găseşti puieţi destul de ieftini la pepinerile silvice din România, costă mult să îi plantezi şi să îi îngrijeşti, deoarece se folosesc mulţi muncitori zilieri. Acesta a adăugat că au fost bani disponibili în PNRR pentru perdele forestiere, doar că au fost, pentru că „a fost pusă o condiţie inexplicabilă“ şi anume că nu se pot înfiinţa perdele forestiere pe terenuri cu sarcină, referindu-se la garanţie bancară, iar, după părerea lui, niciun antreprenor sau fermier nu şi-ar putea bloca activele pentru 30 de ani.

„Terenurile reprezintă, de fapt, puterea unui fermier, pentru că, la finalul zilei, agricultura e o afacere de producţie, dar este şi o afacere imobiliară, iar singura protecţie a fermierilor la inflaţia au fost terenurile pe care aceştia le deţin. Deci nu cred că a fost o idee bună să pună acea condiţie şi din acest motiv nu plantat niciun hectar de pădure din acele fonduri“, a explicat Teofil Dascălu.

Puţurile forate, soluţia unde nu e infrastructură pentru irigaţii?

„Să faci puţuri e un lucru posibil, dar trebuie gândit un alt tip de irigare sau de rotaţie a culturilor cu plante care necesită un volum mai mic de apă. Trebuie să ne gândim la faptul că avem o reţea extraordinară de râuri în ţară şi doar dacă s-ar iriga, doar terenurile de pe lângă aceste râuri, ar fi o suprafaţă semnificativă irigată“, a spus Dascălu.

El are câmpurile în proximitatea râului Siret şi a afirmat că în urmă cu 10 ani nu se irigau mai mult de 100 de hectare pe un areal de 40.000 de hectare, iar acum se irigă 4.000 de hectare. „Se irigă doar 10%, vă daţi seama ce potenţial există? Este enorm, doar că e scump şi, totuşi, aici există infrastructură principală de irigaţii, staţii de pompare, canale curate etc, imaginaţi-vă să cheltuiţi să pompaţi apă dintr-un puţ de mare adâncime. Da, e complicat şi se poate face doar pentru anumite culturi, dar trebuie încercată fiecare posibilitate. Nu există o soluţie unică la problema apei.“

Dascălu consideră că e nevoie de un complex de măsuri, care se referă la lucrările minime ale solului, păstrarea cât mai mult a apei în sol, folosirea de îngrăşământ organic, folosirea culturilor de acoperire şi de reţinere a zăpezi, semănarea la momentul optim şi irigarea corespunzătoare, bazată pe date ştiinţifice, care înseamnă senzori de măsurare a umidităţii solului şi a necesarului de apă pentru diferitele faze fiziologice ale plantelor de cultură.

„Practic, trebuie să învăţăm zilnic, să urmărim date şi informaţii din domeniul acesta pentru a ne putea adapta la schimbările climatice. În ultimii ani, în zona de sud-est a ţării, modul în care am făcut agricultura, ne-a salvat de la faliment sau ne-a falimentat, e o realitate cruntă. E păcat să nu folosim metodele moderne parametrice şi astfel să supravieţuim, pentru că durează până vom ajunge cu toţii să irigăm. Zonele care avut infrastructură înainte de ’90 vor fi irigate complet poate 20 de ani de acum încolo“, crede Teofil Dascălu.