ZF Agropower. O realitate despre care nu vrem să vorbim, dar care ne dă un semnal: Logistica pentru agricultură e în criză, lanţul dintre agricultori şi depozitele de cereale, exportatori şi consumatori are deficienţe, iar firmelor mici le bat clopotele falimentului

♦ 2023 va fi anul care a sufocat agricultura românească, paharul provocărilor umplându-se până la vârf ♦ De la secetă la creşterea costurilor din fermă şi micşorarea preţurilor produselor finite, până la lipsa unei strategii naţionale pentru sprijinirea sectorului şi finanţarea scumpă a agriculturii, fermierii au încercat să depăşească fiecare val de provocări, însă pentru cei mici anul acesta va aduce ieşirea de pe piaţă ♦ Schimbarea acţionariatului unor ferme mici sau medii aflate în pragul falimentului este inevitabilă, dar terenul nu va rămâne nelucrat, căci există în continuare un mare interes pentru pământ, mai ales din partea străinilor. 

„Marile probleme din agricultură sunt date de logistică, de spaţiile de depozitare, şi de anumite deficienţe care se creează pe lanţul dintre agricultori, depozitele de cereale, exportatori sau consumatorii finali şi una peste alta, în mare parte, 2023 este un alt an foarte prost şi care va aduce cu sine o schimbare de acţionariat. Sunt foarte multe ferme mici şi medii în insolvenţă, în pragul falimentului, care vor fi executate. E un proces care a început de câţiva ani şi care nu este atât de răsunător cum se întâmplă în alte domenii, dar se întâmplă, îl simţim, chiar dacă nu este cuantificat“, a spus Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie care lucrează circa 600 de hectare în Brăila.

El a fost prezent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania. Antreprenorul este doctor în ştiinţe agronomice şi a ocupat timp de cinci ani funcţia director general pentru Europa de Est al Caussade Semences, unul dintre cei mai mari producători de seminţe. El a afirmat că anul acesta agricol a fost împărţit în două din punct de vedere climatic, astfel că unora le-a adus provocări mai mari.

„În partea de vest a României, care a avut un regim de precipitaţii normal, producţiile din punct de vedere tehnic sunt corecte şi pe anumite sole au chiar producţii bune sau foarte bune. În regiunea de est şi sud, seceta şi-a spus din nou cuvântul şi, din păcate, avem o succesiune de an secetoşi, de ani în care producţiile sunt proaste, re­zul­tatele financiare sunt proaste şi preţurile cerealelor sunt mici“, a menţionat el.  Cu toate acestea, el spune că autorităţile nu cuantifică pierderile şi nu se uită la conturile companiilor care sunt pe marginea prăpastiei. „Ori nu avem instituţiile care trebuie şi care pot face acest lucru, ori nu se doreşte să se vadă această realitate. E o situaţie grea pentru fermierii care se află în zona afectată de secetă şi despre care este extrem de important să vorbim. Noi, în schimb, discutăm de pro­ducţii minunate, de sporuri de producţie. Asta aud la conferinţele demnitarilor de la Ministerul Agriculturii. În acest moment avem o Românie împărţită în două în agricultură, asta e situaţia“, a întărit el.

Apoi, mai spune fermierul, sunt  companii care au ajuns în situaţii grele şi au schimbat acţionariatul în linişte, iar noii acţionari dispun de capital şi reiau ciclul de producţie, achită datoriile şi merg mai departe, iar situaţia reală din agricultură nu poate fi evidenţiată prin cifre, pentru că sunt greu de identificat aceste companii.

„Pe de altă parte, sunt şi acele companii care se închid, dar nu rămân ale nimănui. În general, la ora actuală, sunt mulţi doritori de pământ pentru a-l lucra, slavă Domnului! Ce va fi pe termen mediu şi lung este greu de anticipat. Totuşi, mă hazardez să spun că în anii următori vom vedea şi firme mari, firme destul de importante, firme vizibile, firme care acum spun că totul este minunat şi ne explică cum este să se facă agricultură şi cum trebuie să fii antreprenor de succes, care vor avea probleme“, a precizat Ştefan Gheorghiţă.

Argumentul său pentru această afirmaţie constă în faptul că unele companii mari se împrumută la costuri ridicate şi bat la uşa IFN-urilor, luând credite cu dobânzi de peste 20%. „Nu poţi să spui că o duci bine dacă te împrumuţi la astfel de costuri şi mi-e greu să cred că o astfel de firmă va reuşi să îşi achite datoriile pe termen mediu.“

De asemenea, el mai spune că IFN-urile care acum preiau societăţi falimentare sau în isolvenţă, pe care le finanţează şi prin reevaluări ale patrimoniului acestor ferme încearcă să le facă finanţabile, problema e ca dacă mâine acel IFN trebuie să returneze anumite credite, nu poate să transforme în bani activele garanţiilor pe care le are.

„Lucrurile sunt un pic neclare, în sensul că tu iei 2, 3, 5 sau 10 firme în stare de insolvenţă practică, tu ca IFN ai un rating foarte bun de finanţare de la bancă, dar, în final, sărăcie cu sărăcie nu dă bogăţie. Din păcate, nu este ca la matematică unde minus cu minus dădea plus. Noi ştim lucrurile acestea şi nu vrem să nu le înţelegem. Bineînţeles, impactul prăbuşirii unor astfel de firme nu va fi de răsunet, dar totuşi dă un semnal că acele lucruri nu funcţionează. Apoi, eu cred că în agricultură nu pot să rezişti în momentul în care ai dobânzi de peste 20%“, a mai spus Gheorghiţă.

De ce s-a „evitat“ seceta din 2023?

„Seceta este un subiect care a început şi s-a încheiat în 2020, fiindcă atunci clasa politică şi a dovedit incapacitatea de a gândi o strategie, iar odată ce arăţi că nu poţi şi nu ştii să faci ceva, e greu de presupus că după aceea timpul te mai ajută. Un om pe care nu l-a ajutat timpul să se pregătească şi să înveţe până la 40-50 de ani, este greu să se apuce din acel moment să recupereze timpul pierdut. E destul de greu să lucrezi (ca antreprenor – n. red.) cu un astfel de mediu politic“, susţine Ştefan Gheorghiţă.

El a completat că despăgubirile ori susţinerea unei părţi din asigurările pentru secetă nu rezolvă problema cu adevărat. „Un exemplu foarte bun anul acesta este Spania. Autorităţile au dat bani pentru a sprijini fermieri afectaţi de seceta din agricultura spaniola cu circa 740 de milioane de euro. Banii au fost pentru a sprijini prin suplimentarea primelor pentru despăgubirile de secetă ale fermieriilor în mod direct, în condiţiile în care Spania are cel mai bun sistem de asigurări agricole din Europa şi totuşi  n-a făcut faţa anul acesta impactul dezastrului. Apoi, 1,4 miliarde de euro au fost alocaţi pentru a se continua programele de construire a barajelor în munţi pentru a se acumula apa. La ora actuală, spre comparaţie, în România nu avem nici 1 m³ de apă acumulată în baraje pentru irigaţi“, a subliniat el.

Acesta vede necesitatea unei strategii pentru crearea unor rezerve de apă în munţi, prin captarea apei în bagaje şi după aceea să irigăm gravitaţional. „Pentru asta cineva ar trebui să-şi asume politic această idee, să pună specialiştii adevăraţi să construiască programul şi să ne apucăm de treabă. La ora actuală, nu e nimeni interesat.“