Scăderea poluării emise în România a fost rezultatul, parţial, al unei modificări substanţiale în mixul energetic naţional, în care energia din surse regenerabile a „muşcat“ din cota de piaţă a termocentralelor pe bază de cărbune.
Anul hidrologic bun a dus energia hidro la o cotă de 28% din totalul producţiei, după doi ani de secetă în care Hidroelectrica a invocat clauza de forţă majoră pentru că nu îşi putea îndeplini obligaţiile contractuale.
În plus, centralele eoliene şi fotovoltaice, a căror putere instalată a depăşit-o pe cea a centralei nucleare de la Cernavodă, au smuls şi ele câteva procente din cota cărbunelui.
Astfel, producătorii pe lignit şi huilă, adică cei mai poluanţi din sistem, au acoperit 29% din necesarul total de energie, faţă de un procent de 39% în 2012.
Cota de piaţă a cărbunelui în rândul combustibililor energetici nu a mai fost atât de redusă din anii 1999-2000, perioadă de criză economică în România, când zeci de fabrici se închideau, iar consumul total de electricitate se afla la minimul postdecembrist.
Aer mai curat în Europa
„În 2013, emisiile de dioxid de carbon provenite din arderea combustibililor fosili au scăzut cu 2,5% în Uniunea Europeană, comparativ cu anul anterior, după o scădere de 1,6% în 2012. (...) Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în Cipru (-14,7%), România (-14,6%), Spania (-12,6%), Slovenia (-12%), Bulgaria şi Grecia (fiecare cu -10,2%)“, a anunţat biroul de statistică european.
Ţara care produce cea mai multă poluare este Germania, care a emis anul trecut 760 milioane de tone de CO2, în creştere cu 2% faţă de anul precedent.
Deşi obiectivul european este de reducere a emisiilor la nivelul întregii comunităţi, producţia energetică pe bază de cărbune a înregistrat un avans în Germania în ultimii ani, în special datorită importurilor de huilă din Statele Unite, mai ieftină pe post de combustibil decât gazul natural.
În Estonia, stat care se bucură de una din cele mai mici dependenţe de importurile de energie, emisiile de CO2 au crescut, anul trecut, cu 4,4%.
Statul baltic îşi acoperă aproape întreg necesarul de electricitate din arderea şisturilor bituminoase, un mineral care eliberează petrol atunci când este ars, însă este extrem de poluant.
