Un an şi trei zile a rezistat la conducerea Egiptului primul preşedinte ales în mod democratic. Islamistul Mohammed Morsi a ajuns la putere cu ajutorul armatei şi a unei revoluţii, iar puterea i-a fost luată tot de armată, după o revoluţie. Cea mers rau? Totul, spun analişii şi oamenii care au ieşit să protesteze în stradă. Viaţa nu s-a îmbunătăţit, economia continuă să încetinească, alimentele s-au scumpit iar şomajul creşte şi a depăşit 13%, oamenii de plâng de penuria de combustibil, curentul electric este tăiat periodic, iar guvernul nu a reuşit să atragă investiţii străine şi să dezvolte turismul.
Criticii lui Morsi susţin că guvernul islamist a fost prea ocupat cu monopolizarea puterii şi să-şi înlăture oponenţii. Morsi, unul din liderii laturii politice a Frăţiei Musulmane, a căutat doar să servească intereselor blocului său politic şi tot ce a făcut a fost să pună feţe noi într-un sistem vechi de guvernare nu cu mult diferit faţă de cel din era Mubarak, scrie USA Today.
Armata, cea mai respectată instituţie din Egipt, a anunţat prin generalul Abdel Fattah al-Sisi că a fost forţată să acţioneze deoarece Morsi a refuzat mult timp să permită formarea unui guvern de reconciliere naţională.
„A fost o administraţie incompetentă“
Anunţul lui al-Sisi a venit după ce de acum istorica piaţă Tahrir (cunoscută şi ca Piaţa Martirilor) din Cairo, focarul revoluţiei din 2011 prin care a fost înlăturat Mubarak, a fost ocupată de zeci de mii de protestatari, chiar mai mulţi decât în 2011, care au cerut demisia preşedintelui.
Demonstraţiile au cuprins şi alte oraşe, iar valul de reproşuri poate fi comparat cu un „uriaş vot de neîncredere“ dat de populaţie preşedintelui, apreciază Michael Hanna, analist specializat pe Egipt al Institutului american Century Foundation.
„A fost o administraţie incompetentă“, explică Hanna scoţând în evidenţă penuria de combustibil auto şi de gaze, oprirea furnizării energiei electrice şi faptul că „Frăţia Musulmană a ars toate podurile care o legau de aliaţi“.
În loc să se concentraze pe îmbunătăţirea vieţii în Egipt, tot ce a făcut Morsi pare să se învârtă în jurul consolidării puterii Frăţiei din care a venit, a spus analistul american.
Shadi Hamid, director de cercetare la Brookings Doha Center consideră că acţiunile lui Morsi au avut la bază frustrarea islamiştilor formată în timpul zecilor de ani de persecuţie şi excludere de la putere a Frăţiei Musulmane.
„Tendinţa islamiştilor spre paranoia şi teamă de conspiraţii“ au influenţat acţiunile guvernului, a explicat Hamid.
Se poate ca temerile lor să fie fondate, având în vedere istoria Egiptului, dar rezultatul au fost tesiuni mai mari cu rivalii politici, concentrarea pe politică şi puţine realizări pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, apreciază Tarek Radwan, cercetător la Atlantic Council.
Frăţia Musulmană a ieşit învingătoare din toate alegerile organizate după căderea regimului Mubarak.
Morsi şi-a pierdut rapid popularitatea
Morsi, inginer care a studiat în SUA, a devenit preşedinte cu 52% din voturi. Rivalul său era un fost comandant în aviaţia militară.
După ce a devenit preşedinte, Morsi a căutat să îndepărteze cât mai mult posibil armata de la putere forţând generalii să intre în retragere şi acordându-şi puteri legislative şi executive.
El şi-a asumat, de asemenea, putere de control asupra sistemului judiciar.
Pe de altă parte, Mohammed El Mekkawi, consilier în ministerul de Finanţe şi membru al laturii politice a Frăţiei Musulmane, notează printre realizările lui Morsi înlocuirea oficialilor cu trecut militar din administraţie cu civili, îmbunătăţirea relaţiilor cu ţări precum China, Rusia şi Brazilia şi primirea de credite cu dobândă redusă de la statele din regiune când împrumutul de la FMI era incert.
Rata de aprobare publică a lui Morsi ca preşedinte a scăzut considerabil în ultimele 12 luni, de la 79% la 32%.
Morsi se afla ieri sub arest la domiciliu, după ce a fost reţinut de garda prezidenţială. El a fost înlocuit provizoriu în funcţie cu preşedintele Curţii Constituţionale Adli Mansour, care spune că “a corectat calea revoluţiei glorioase“, potrivit agenţiei Thomson Reuters.
Consecinţele revoluţiei din Egipt
Egiptul nu este un producător mare de petrol, dar infrastructura energetică egipteană este vitală pentru transportul ţiţeiului în diverse părţi ale lumii. Canalul Suez este una dintre cele mai aglomerate căi navigabile. În aceste condiţii, dacă revoluţia egipteană devine violentă şi perturbă livrările, preţul petrolului ar putea creşte cu 4-5 dolari pe baril. Cotaţia ţiţeiului destinat pieţei americane a depăşit miercuri 102 dolari pe baril şi a atins maximul de după mai 2012. Ieri preţul era în retragere uşoară.
De asemenea, în funţie de cum este catalogată de Washington situaţia din Egipt – lovitură militară sau nu, depinde viitorul asistenţei financiare, de 1,5 miliaerde de dolari pe an, acordate de SUA acestei ţări.
Legea americană interzice orice ajutor financiar sau militar oricărui guvern sau ţări al cărei lider este debarcat prin lovitură militară. Banii sunt principalul factor prin care SUA pot influenţa direct Egiptul. Totodată, revoluţia egipteană ar putea face ca mulţi militanţi islamişti să îmbrăţişeze extremismul, avertizează analiştii.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 05.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
